Pasunatul pe parcele . Primavara, înainte de scoaterea vacilor la pasunile naturale trebuie sa se ia urmatoarele masuri tehnice:
• lucrari de întretinere a pasunilor (distrugerea musuroaelor, curatirea terenurilor de arboret , de cioturi, pietre, buturugi, resturi vegetale etc.);
• lucrari de nivelare a terenului si de drenare a locurilor de exces de umiditate si împrejmuirea terenurilor baltoase;
• distrugerea buruienilor si plantelor toxice, care afecteaza calitatea pasunilor si sanatatea animalelor;
• fertilizarea pasunilor cu îngrasaminte organice sau minerale;
• grapatul în scopul intensificarii aerarii, retinerii apei si mineralizarii mai intense a materiei organice;
• supraînsamântarea, combaterea eroziunii solului si îmbunatatirea regimului de umiditate din sol (irigare) în primaverile secetoase;
• dezinfectia surselor de apa;
• determinarea înaltimii ierbii cu ajutorul erbometrului;
• la pasunile cultivate se efectueaza lucrari diverse (irigare de rasarire, combaterea chimica si mecanica a buruienilor etc.); pajistile cultivate se exploateaza în primul an de la înfiintare prin cosire.
Programul de pasunat pe parcele trebuie sa cuprinda urmatoarele:
• stabilirea duratei de pasunat în functie de zona (3-6 luni);
• stabilirea perioadei de tranzitie de 10-15 zile de la regimul de hranire uscat, la cel verde;
• fixarea datei începerii pasunatului în functie de gradul de zvântare al solului (optim dupa zvântare), de regimul de precipitatii, de înaltimea plantelor (14 cm la plantele cu talie mica, 15-20 cm la cele cu talie mare etc.);
• stabilirea înaltimii optime de pasunat, care trebuie sa varieze în functie de tipul de pasune (4-6 cm);
• fixarea programului zilnic de pasunat (8-10 ore) si eventual de hranire suplimentara daca se impune;
• stabilirea frecventei pasunatului pe o parcela, care depinde de talia plantelor, de capacitatea de refacere si de rezistenta lor la calcare;
• întretinerea pasunilor în perioada de pasunat prin grija consiliilor locale comunale, a crescatorilor, obstilor sau asociatiilor de crescatori, detinatoare de suprafete destinate pasunatului.
Pasunatul pe parcele asigura un grad sporit de consumabilitate a ierbii (70-75%), diminuând pierderile prin limitarea pasunatului selectiv, a calcarii si batatorii pasunilor. De asemenea, usureaza lucrarile de îngrijire a pasunii. În consecinta, asigura productii superioare de lapte si profitabile.
Pasunatul în benzi sau dozat (fig. ). Aceasta reprezinta o metoda intensiva de folosire a pasunii. Din punct de vedere tehnic aplicarea acestei metode necesita urmatoarele:
• stabilirea zilnica a benzilor de pasunat, care se delimiteaza cu gardul mobil electric;
• obisnuirea vacilor cca. 2 zile cu aceasta metoda;
• stabilirea în fiecare seara a parcelei pentru a doua zi si amplasarea gradului electric.
Pasunatul în benzi are o serie de avantaje (asigura vacilor nutret proaspat si curat, evita la maximum pierderile, foloseste eficient plantele care nu rezista la calcare, sporeste productia cu 10-30%). Poate fi utilizat numai în cazul pasunilor de mare randament.
Pasunatul limitat . Metoda se aplica în cazul pasunilor cu productii ridicate de masa verde sau pe lucerniere. Din punct de vedere tehnic necesita:
• pasunatul vacilor zilnic, timp de 2-3 ore;
• completarea ratiei prin nutret verde, cosit si administrat la iesle.
Pasunatul liber intensiv. Din punct de vedere tehnic consta în împartirea pasunii în 2 parcele si anume:
• parcele A (40%) se foloseste prin pasunat primavara, iar vara se coseste;
• parcela B (60%) se coseste primavara si se pasuneaza vara;
• toamna se pasuneaza ambele parcele.
Este o metoda simpla si eficienta (organizarea si dirijarea pasunatului sunt facile, animalele sunt linistite, vegetatia este uniforma), dar necesita cheltuieli pentru întretinere si fertilizare si determina riscuri de îmbolnaviri.
Tetania de iarba. Aceasta reprezinta o stare convulsiva a vacii întâlnita primavara, în special datorita unor erori tehnice de alimentatie (tranzitie necorespunzatoare). Tetania de iarba este cauzata de carenta în magneziu a ierbii tinere dar si de bogatia în potasiu si substante azotate. Este favorizata de fluctuatiile mari de temperatura si se întâlneste mai frecvent la vacile foarte productive.
Tetania de iarba se poate preveni prin urmatoarele masuri:
• evitarea folosirii ierbii prea tinere;
• introducerea unui bol magnezian în rumen la începutul perioadei de pasunat;
• analiza solului în magneziu la 3 ani, avându-se grija sa se foloseasca la fertilizarea pasunii îngrasaminte magneziene, evitându-se excesul de îngrasaminte potasice si azotoase;
• suplimentarea ratiei cu concentrate cu continut suficient de magneziu (50 g magneziu/vaca sau cu nutreturi mai sarace în proteine (porumb murat);
• scoaterea progresiva a vacilor la pasune mentinând în ratie nutretul uscat, administrat înainte de iesirea la pasune;
• evitarea pasunatului în zilele friguroase si ploioase.