Această tehnologie se bazează pe consumul laptelui matern sau a substituentului de lapte, suplimentat cu furaje fibroase şi nutreţuri concentrate de bună calitate, administrate la discreţie în funcţie de sezonul de fătare şi modul de organizare a masei verzi.
Materialul biologic pretabil pentru acest sistem de îngrăşare este provenit de la rasele de carne, carne-lână, lână-carne, precum şi de la metişii rezultaţi în urma încrucişării raselor de carne cu rase locale.
Mielul este finisat pentru sacrificare la vârsta de 100-120 zile la mase corporale de cca 30 kg, rezultând carcase cu mase de 14-18 kg. Dintre rasele noastre, cea mai pretabile ar fi rasele Merinos de Palas şi Merinosul de Cluj.
Îngrăşarea mieilor de lapte se desfăşoară în două variante, în funcţie de sistemul de alăptare şi cel de furajare, şi anume:
– alăptare naturală şi administrare de suplimente proteice;
– înţărcarea timpurie a mieilor şi hrănirea în continuare cu substituienţi de lapte.
Sistemul de îngrăşare prin alăptare naturală
Se aplică, în general, la rasele de carne şi lână-carne, carne-lână, care au o capacitate ridicată de alăptare, creşterea şi îngrăşarea durând cca 100-120 zile, realizându-se mase corporale de 30-35 kg şi carcase de 14-18 kg. Pentru o bună reuşită a acestui sistem trebuie ca oile mame să asigure o producţie de 1,00-1,20 l lapte în primele 60 de zile şi de 0,8-0,7 l lapte în următoarele zile. După 7-8 zile se va putea administra mieilor şi hrană suplimentară, dar dacă laptele este în cantitate normală consumul nutreţului suplimentar va fi scăzut. În acest caz, oile nu sunt mulse, iar densificarea fătărilor nu se practică decât limitat. Metoda are o aplicabilitate mai redusă.
Hrănirea cu înlocuitor de lapte
Acest sistem se caracterizează prin faptul că înţărcarea mieilor se face în jurul vârstei de o lună de zile. De la înţărcare până la 60 de zile se administrează la discreţie înlocuitor de lapte, se asigură 150-160 g P.D./ U.N, practicându-se şi în acest caz, după 7-8 zile, administrarea unui amestec de fân şi concentrate de bună calitate. Până la 20 de zile se administrează ca supliment făină de porumb, din care mieii consumă circa 15-30 g/zi.
De la această vârstă se administrează nutreţuri concentrate formate din 70-75% cereale, 22-27% nutreţuri proteice (şroturi, boabe de leguminoase) şi câte 1% CaCO3, sare şi zoofort specific mieilor sugari. Din acest nutreţ mieii vor consuma 50-60 g/zi până la vârsta de 30-35 zile şi 100-120 g/zi până la 45 de zile. După această vârstă până la valorificare se poate utiliza un nutreţ combinat format din 20-25% fân de lucernă, 50-57% cereale, 15-20% nutreţuri proteice şi câte 1% CaCO3 şi zoofort, consumul din acest nutreţ fiind estimat între 150-250 g zilnic.
În perioada de la 60 de zile până la livrare se asigură 1-1,1 U.N./cap şi zi, iar conţinutul raţiei în P.D. scade la nivelul de 110-125 g P.B.D./U.N., putându-se folosi reţete cu un conţinut ridicat în glucide, iar din totalul de proteină 20% va fi de origine animală. Se realizează acumulări medii zilnice de masă de 300 g şi chiar mai mult, cu un consum specific de 2,0-2,4 U.N. până la vârsta de 60 de zile; 2,8-3,0 U.N. în intervalul 60-90 de zile; 3,5-3,8 U.N. în intervalul 90-120 zile.
Mieilor sugari li se poate administra, în loc de apă, lapte ecremat, cu condiţia ca igiena vaselor şi a adăpostului să fie menţinută într-o stare perfectă.
Prof. Stelian DĂRĂBAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2010