Feed on
Posts
Comments

La Colegiul prefectural de săptămâna trecută s-au manifestat destule nemulţumiri faţă de sumele primite pentru echilibrarea bugetelor. Anul acesta ele au venit prin repartiţie directă de la bugetul naţional şi nu prin bugetul judeţean. Din cele 95 comune argeşene numai 33 sunt pe plus faţă de 2014, restul de 62 sunt la limita supravieţuirii. Primarul Doru Radu, de la Suseni, a ridicat steagul răzvrătirii, evidenţiind faptul că bugetul pentru anul în curs va fi cu vreo 9 miliarde lei vechi mai mic.

corbi

O situaţie similară se regăseşte şi la Corbi, unde proiecţia bugetului pentru 2015, făcută pe baza anunţării sumelor oficiale va suferi o diminuare cu vreo 7-8 miliarde lei. Primarul Virgil Baciu a atras atenţia asupra unei filozofii bugetare care nu este corect fundamentată, câtă vreme s-au luat în calcul şi veniturile ocazionale când, logic ar fi fost să se ia ca bază de calcul cele permanente. Adică, nu şi unele vânzări de terenuri sau redevenţe pentru care contractele pot expira sau orice alte tranzacţii de genul comercializării unor bunuri. O altă sursă de nemulţumire a fost generată de obligaţia formulată pe ton de ultimatum ca primăriile să semneze contractul cu ARA SOFTWARE, prin care se asigură conectarea la sistemul informaţional judeţean, până la data de 1 februarie. În caz contrar riscau  deconectarea.

Primarul Baciu a evidenţiat faptul că se crează astfel o presiune bugetară nejustificată, evidenţiind faptul că anul trecut Primăria Corbi a plătit pentru întreţinerea acestui sistem informaţional aproape 700 milioane lei vechi, în condiţiile în care existau pe piaţă oferte ale unor operatori privaţi de 4-5 ori mai mici. Acestea le sunt interzise însă primăriilor, de parcă nu s-ar fi auzit încă de piaţa concurenţială, în care corectitudinea este dată de acceptarea unor preţuri stabilite pe raportul dintre ofertă şi preţ şi nu pe ochi frumoşi. Protestatarilor li s-a răspuns că va fi organizată o întâlnire în 5 februarie cu un secretar de stat din Ministerul Finanţelor pentru lămurirea unor probleme.

A doua zi, vineri, Virgil Baciu a fost împuternicit de ceilalţi primari să le susţină cauza la întâlnirea cu reprezentanţii Consiliului Judeţean, după discuţiile purtate şi cu cei de la Trezorerie. Iniţial, nemulţumiţii au avansat propunerea ca preţul pentru ARA SOFTWARE să fie comparabil cu cel oferit de ceilalţi operatori privaţi, adică de 1.800 lei + TVA lunar, nu de 4.500 + TVA sau, dacă nu, să se diminueze cu 25% suma anuală de 670 milioane lei vechi. Cum nu s-a ajuns la o înţelegere, acesta a părăsit sala. “Acum solicit un ultim răspuns oficial la propunerile avansate, pentru că nu mai pot crede în promisiuni verbale, fără acoperire, cum că totul se va rezolva prin cine ştie ce rectificări bugetare în vară. Planurile noastre de dezvoltare pentru 2015 sunt date acum peste cap. Dacă nu se schimbă ceva până la şedinţa din 9 februarie, vom avea un buget fundamentat pe date clare de circa 17 miliarde lei vechi, mult mai mic decât cel precedent. Repet: eu cred că legea asta, care mi se pare strâmbă în ceea ce priveşte deciderea valorii surselor de echilibrare a bugetelor, trebuie gândită pe veniturile proprii permanente – taxe şi impozite locale percepute pe terenuri, clădiri, mijloace de transport ş.a.m.d. şi nu pe cele ocazionale, care pot să dispară de la un an la altul, şi care n-ar trebui să fie luate în calcul”. Primarul Baciu a mai spus că nu se aşteaptă la cine ştie ce minuni de la întâlnirea cu secretarul de stat din Ministerul Finanţelor, programată pentru ziua de joi.

ziarul:  http://www.argesexpres.ro/ – Doru Bobi

 

 

Primarul Virgil Baciu: “Dacă nu restaurăm, în 10 ani se va pierde totul”  # În timpul slujbei de Înviere din 1897, peretele vestic al naosului s-a surpat, însă, ca printr-o minune, nimeni n-a fost rănit.

Infiltraţiile din pereţii Mănăstirii rupestre Corbii de Piatră degradează iremediabil, pe zi ce trece, una dintre cele mai vechi picturi rupestre  din România, despre care specialiștii afirmă că datează din secolul al XIV-lea sau chiar de mai devreme.

383902_10150408647218739_663593738_8377484_820365693_n

Mânăstirea, situată în satul Jgheaburi din comuna Corbi, pe malul stâng al Râului Doamnei, la doar 400 de metri de centrul localităţii, este un ansamblu (parțial) rupestru din secolul XIV, reînființat în anul 1512, în perioada domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521).
Lăcaşul de cult este săpat în stâncă  şi are alături trapeza – sala de mese a mănăstirii – un spațiu dăltuit la rândul său în stâncă, despre care se crede că ar fi fost folosit de Neagoe Basarab ca tribunal în aer liber, pentru judecățile publice din acele vremuri.
Bisericuţa rupestră de la Corbii de Piatră se găseşte într-un perete masiv de stâncă, înalt de aproximativ 30 m și lung de 14,5 m şi este atestată documentar  la 23 iunie 1512, dar există informații potrivit  cărora lăcaşul ar fost dăltuit cu mult înainte de această dată.
Mănăstirea are o valoare uriaşă nu numai prin felul în care a fost săpată în stâncă, ci și prin pictura care o împodobește, despre care specialiștii afirmă că este  realizată în cea mai pură tradiție bizantină, datând din secolul al XIV-lea sau chiar mai devreme. Din păcate infiltraţiile au degradat iremediabil mai bine de  jumătate din aceste picturi, însă pentru o parte dintre ele încă se mai poate face ceva.
“Dacă nu restaurăm, în 10 ani se va pierde totul. Doar că restaurarea nu este o treabă care se poate face oricum, ci cu aprobări, specialişti şi finanţare, pentru că vorbim despre un monument istoric” spune Virgil Baciu, primarul Comunei Corbi.
Deocamdată, mănăstirea va fi introdusă, de anul acesta, într-un circuit al lăcaşurilor rupestre din Argeş, alături de mânăstirile Nămăieşti şi Cetăţuia.
Până una-alta, edilul de la Corbi se gândeşte la o soluţie care să oprească infiltraţiile răspunzătoare de degradarea lucrării.
“O astfel de soluţie ar putea fi realizarea unui clopot  suspendat  care să împiedice pătrunderea apei în stâncă”, spune primarul.

corbi

Mănăstirea Corbii de Piatră, unică în România

Sfântul lăcaș, cunoscut în vechime și sub numele de mănăstirea de la Meriș sau mănăstirea Meriș, avea, iniţial,  două altare pe un singur naos, o caracteristică unică la noi în țară. Au fost avansate speculaţii potrivit cărora unul dintre altare ar fi fost catolic.
“Această posibilitate este însă pură fantezie, pentru că nu există dovezi certe în acest sens. Altarele au fost ortodoxe, înrudindu-se topologic cu  lăcaşurile rupestre din Capadocia, arhitectura sa derivând din bisericile sală, cu două altare, dedicate unui hram dublu, aspect ale lumii bizantine din sec. X” mai spune primarul.

306406_10150409645648739_663593738_8380417_1421418883_n

Despre Mânăstirea Corbii de Piatră

Pe 23 iunie 1512, la (re)înființare,  sfântul lăcaș a primit hramul ”Adormirea Maicii Domnului” și a fost închinat domnitorului Neagoe Basarab, de monahia Magdalina – fiică și soție de boier, mătușa voevodului, proprietară ereditară a moșiei de la Corbi – fapt care-l face  mănăstire domnească.
După aproape 400 de ani, în timpul slujbei de Înviere din 1897, peretele vestic al naosului s-a surpat, însă, ca printr-o minune,  nimeni n-a fost rănit.  Enoriaşii  au adus pentru refacerea zidului câţiva meșteri italieni cioplitori în piatră.
Deasupra peretelui vestic al bisericii rupestre este amplasată o cruce de tip latin cu capitel piramidal detașabil de la anul 1761, iar la  280 m de biserică se află piatra și stânca haiducului corbean Zdrelea.

Redeschisă acum 13 ani

Lăcaşul de cult este şi astăzi  funcţional. Mănăstirea a fost redeschisă în 2003,  iar de atunci au fost reluate şi slujbele. (C.S.)

 

Disponibilitatea a peste 260 milioane de euro pentru investiţii în proiecte din domeniul acvaculturii oferă celor cu idei de afaceri şi spirit antreprenorial şansa unică de a înfiinţa ferme cu cheltuieli minime. Studiile de piaţă apreciază că potenţialul de producţie al bazinelor piscicole amenajate sau naturale ar putea fi dublat în condiţiile creşterii exponenţiale a cererii de carne de peşte.

Statisticile arată că producţia anuală de peşte din ape dulci este de aproximativ 7500 de tone, din care mare parte este reprezentată de două specii: crap şi păstrăv.

Pe de altă parte, cererea de carne de crap a ajuns la 4.000 tone pe an, în contextul în care producţia internă nu acoperă decât jumătate din această cantitate. La păstrăv, producţia este de 2.000 tone pe an, pe când consumul a depăşit deja 4.500 tone/an.

Totuşi, ca şi în orice afacere, planificarea perfectă presupune în primul rând şi evaluarea raportului între riscurile şi oportunităţile potenţiale care pot face diferenţa între succes şi eşec.

De ce ar fi piscicultura potrivită pentru mine?

În esenţă, administrarea unei ferme piscicole nu se diferenţiază ca principii manageriale de fermele în care se exploatează bovine, spre exemplu. Fermierul trebuie să identifice din timp orice posibilă problemă, înainte ca aceasta să se transforme în dezastru.

De fapt, în ferma piscicolă activitatea e mai complexă, pentru că, spre deosebire de bovine, peştii nu se văd, iar prevenirea problemelor este esenţială. În fermele de bovine arareori mortalitatea este masală, pe când în piscicultură această situaţie nedorită este, din păcate, mult prea frecventă.

Chiar şi un fermier experimentat trebuie să identifice soluţii optime în situaţii cum ar fi: mortalitatea crescută în perioadele prea calde sau prea reci ale anului; prevenirea bolilor cu impact major; prevenirea inundării dezastruoase a bazinelor; adaptarea nutriţiei în perioadele de creştere a costului furajării; respectarea normelor legale privitoare la protecţia mediului, a calităţii apei în efluenţi, a utilizării în hrană a probioticelor şi antibioticelor.

Ce sistem de creştere să aleg? Ca proaspăt fermier piscicol, principiul de bază în alegerea unuia dintre multiplele sisteme de creştere ar trebui să fie simplitatea şi specularea experienţei celor care şi-au dovedit eficienţa.

Piscicultura în bazine create prin blocarea prin îndiguire a unor cursuri de apă este cea mai puţin costisitoare amenajare şi dă posibilitatea utilizării şi a unor suprafeţe de teren aflate în pantă.

Dezavantajul major se referă la dificultatea golirii şi umplerii bazinului, în special datorită duratei de timp necesară finalizării unui asemenea demers. De asemenea, diminuarea oxigenului dizolvat în zonele cu apă adâncă poate crea, mai ales în anumite perioade ale anului, dificultăţi greu de stăpânit.

Exploatarea peştilor în bazine artificiale special amenajate poate fi uneori lipsită de spectaculozitate, dar acesta poate fi considerat un sistem simplu şi eficient din punct de vedere economic.

Producţia piscicolă în cuşti plutitoare presupune, în primul rând, asigurarea furajului în proporţie de 100% de către fermier. Avantajul sistemului rezidă în posibilitatea exploatării unor bazine de acumulare naturală sau artificială, de regulă cu adâncime mare a apei, din care, recoltarea eficientă a peştilor ar fi altfel imposibilă.

Dezavantajele sistemului se referă la diseminarea necontrolată a bolilor, dar şi la expunerea la alte aspecte nedorite, cum ar fi furtul sau modificarea incontrolabilă a concentraţiei oxigenului.

Un alt sistem, mai puţin întâlnit la noi, este cel în care un curs de apă este dirijat prin canale sau bazine special amenajate. Este un sistem simplu, care necesită o anumită investiţie, dar care nu ridică problema acumulărilor de detritus, a pompării apei şi nici a supravegherii creşterii peştilor.

Totuşi, aplicarea unui asemenea sistem depinde de disponibilitatea unei surse de apă cu un debit suficient de mare şi constant pe toată durata anului, care să aibă şi o temperatură relativ uniformă. Sistemul se aplică mai ales în cultura păstrăvului.

Cele mai costisitoare sisteme sunt cele recirculante, în care apa este în permanenţă reutilizată, graţie filtrării acesteia, atât prin filtre uzuale cât şi prin biofiltre, acestea din urmă fiind importante în stoparea recirculării bacteriilor şi, implicit, în menţinerea stării de sănătate.

Avantajul cel mai important al acestor sisteme este posibilitatea controlului strict al parametrilor cantitativi şi calitativi ai apei, pe toată durata anului. Din păcate, costul de producţie este foarte ridicat, justificându-se cu precădere în unităţi care produc şi distribuie puiet cu o valoare genetică ridicată.

La aceasta se adaugă necesitatea monitorizării permanente şi a asigurării unui service eficient al instalaţiilor.

Cât de importantă este amplasarea fermei? Amplasarea fermei este vitală, dar este legată direct de sursa de apă disponibilă, de debitul şi calitatea acesteia. Tot de importanţă majoră este tipul de sol şi panta terenului, în cazul în care se intenţionează amenajarea prin îndiguiri şi excavaţii.

Un sol nisipos sau pietros determină pierderi de apă în acumulări şi, de aceea, proporţia argilelor în sol ar trebui să depăşească 20%. În cazul bazinelor excavate şi îndiguite pe un teren în pantă, unghiul acesteia nu ar trebui să depăşească valoarea de 5%, în condiţiile în care 0,5% este panta ideală.

Pantele mai mari de 5% sunt propice doar pentru bazinele care se formează ca urmare a blocării unor cursuri de apă. La fel de importantă este şi disponibilitatea drumurilor de acces, fără de care furajarea şi ulterior, livrarea peştilor, este impracticabilă.

Ce specie de peşti ar fi potrivită? Ferma piscicolă trebuie să fie o exploataţie care să genereze profit prin livrarea către piaţă a unui produs vandabil. Din păcate, mulţi fermieri se concentrează excesiv asupra producţiei în sine, neglijând realitatea pieţei, distanţa faţă de procesator sau consumator, sau marketingul în sine al produsului.

În condiţiile noastre, speciile cele mai răspândite sunt crapul indigen şi fitofag, păstrăvul, somnul african, fiecare specie având pretenţii şi necesităţi diferite în exploatare.

De unde procurăm peştii destinaţi populării? Sursa peştilor destinaţi populării – fie că e vorba de puiet sau de reproducători – este vitală pentru reuşita afacerii.

Popularea cu reproducători presupune întotdeauna investiţii mai mari la început, riscul fiind, de asemenea, pe măsură, în lipsa unei experienţe consistente.

Popularea în sine este o acţiune riscantă, indiferent de vârsta peştilor achiziţionaţi, pentru că ar fi de dorit cunoaşterea în prealabil a unor detalii ca: seriozitarea şi profesionalismul furnizorului; distanţa şi condiţiile de transport; starea de sănătate a peştilor în ferma sursă; preţul şi condiţiile de plată.

Unde şi cui vindem producţia obţinută? Entuziasmul excesiv, în lipsa unei analize atente a pieţei locale sau regionale, este una din greşelile frecvente pe care le fac fermierii. Înainte de orice, piscicultorul începător ar trebui să facă o autoevaluare realistă a punctelor tari şi a celor slabe din planul de afaceri, iar o asemenea abordare nu poate să nu ia în calcul următoarele elemente: cine sunt clienţii mei şi de ce ar cumpăra de la mine; care sunt preferinţele cumpărătorului în privinţa dimensiunii, uniformităţii; cine şi unde se află principalii competitori de pe piaţă?

„Plonjaţi” în noua afacere cu entuziasm, dar şi cu precauţie, pentru că dacă un plan de afaceri nu are sens pe „hârtie”, e puţin probabil să aibă sorţi de izbândă în realitate.

Fasolea de grădină se cultivă în sere de multă vreme, în principal de legumicultorii olandezi, englezi şi de cei francezi. La noi în ţară, aceasta se cultivă încă din anul 1973.

• Pregătirea serei pentru cultură. Întrucât perioada de înfiinţare a culturii este cuprinsă între 15 şi 25 ianuarie, putem începe deja pregătirile pentru plantări. Lucrările constau în:

– curăţirea solului de resturile vegetale rămase de la cultura anterioară;
– dezinfecţia solului şi a construcţiei serei;
– administrarea îngrăşămintelor chimice complexe;
– săpatul solului;
– mărunţirea solului cu freza;
– deschiderea rigolelor pentru plantare (semănare).

• Pregătirea răsadurilor. Acestea se produc în sere, în ghivece cu diametrul de 8-10 cm. Amestecul nutritiv va conţine: 40% mraniţă, 30% turbă şi 30% pământ de ţelină. În fiecare ghiveci se pun câte două seminţe, pentru înfiinţarea unui hectar cultură fiind necesară 80-100 kg/ha.

Soiul recomandat este Auria Bacăului, soi cu păstaia galbenă, lată, lungă de 18-20 cm, foarte productiv (25 t/ha păstăi).

• Lucrările de întreţinere se fac imediat după semănat şi constau în:

– reglarea factorilor de microclimat (temperatura până la răsărire 22-24oC, umiditatea 70-75%);
– ciupitul deasupra a 2 frunze adevărate;
– defoliatul (înlăturarea frunzelor îngălbenite şi îmbătrânite).

• Înfiinţarea culturii. Într-o travee se plantează două benzi cu câte două rânduri, după schema 40+30+180+30+40 cm, iar între cuiburi, pe rând, 25 cm.

Plantarea se face manual, fiecărui cuib revenindu-i câte 2 plante. Vârsta răsadului la plantare trebuie să fie de 18-25 zile.

Cultura se poate înfiinţa şi prin semănat direct la cuib, cu câte 2-3 boabe.

• Lucrările de îngrijire constau în completarea golurilor; reglarea regimului de microclimat (asigurarea luminii, a temperaturii şi a umidităţii optime); fertilizarea suplimentară.

O altă lucrare este palisatul, care constă în conducerea plantelor pe verticală cu ajutorul sforilor (o sfoară la 4 plante) care se leagă cu un capăt de sârma de sus, iar jos se lasă liber în apropierea plantelor, care având tulpina volubilă se răsucesc în jurul sforilor, fără intervenţia deosebită a muncitorilor;

În continuare se efectuează ciupitul, de cel puţin 2 ori, la 60-70 cm şi apoi când ajunge la sârma de sus, precum şi defoliatul (eliminarea frunzelor îngălbenite şi îmbătrânite).

• Combaterea bolilor şi a dăunătorilor, prin efectuarea tratamentelor, astfel:

– pentru Antragnoza fasolei se fac tratamente cu: Orthocid, Merpan, Dithane M45 în concentraţie de 0,2%;
– pentru Arsura comună se fac tratamente cu: Oxiclorură de cupru 0,5%.

Dăunătorii întâlniţi în cultura fasolei cultivate în spaţii protejate sunt:

– musculiţa albă de seră, care se combate cu unul din produsele Lanate 0,03%, Aplaud 0,02%;
– păianjenul roşu se combate cu unul din produsele Omite 0,1%, Nisorun 0,03%, Plictran 0,1%.

• Recoltarea se execută manual, când păstăile au ajuns la maturitatea de consum şi când sunt încă fragede. Păstăile se strâng de două ori pe săptămână, pentru a stimula astfel formarea unor noi păstăi, obţinându-se producţii de peste 25-40 t/ha.

Silvica AMBĂRUŞ, SCDL Bacău

Ministrul Agriculturii promite că până la sfârșitul lunii ianuarie 2015 Guvernul va aproba un act normativ care va reglementa acordarea ajutorului național de tranziție (TNA) pentru sectorul zootehnic, pentru bovine, ovine și caprine, iar plata acestora se va realiza în cursul lunii februarie 2015.
images

Pentru crescătorii de bovine subvenția va fi ceva mai mare decât pe 2013, afirmă, optimist Claudiu Frânc, după o întâlnire cu reprezentanții MADR. „Avem 150 milioane de euro, pentru carne și lapte, față de 138 milioane euro anul trecut, iar animale sunt mai puține la plată”, ne-a spus Frânc.

Crescătorii de animale mai pot depune cererile anuale de solicitare a ajutoarelor de stat pentru COP și Registrul Genealogic pentru anul 2015 și în perioada 26 ianuarie – 6 februarie 2015, termenul fiind prevăzut într-un proiect de ordin al MADR, ce modifică HG nr.1179/2014 (M. Of. 967/30 dec. 2014), în care termenul de depunere a cererilor era 15 ianuarie 2015.
Documentul mai prevede că serviciile efectuate se decontează după data publicării numărului de exceptare pe site-ul Comisiei Europene.
Suma alocată pentru plata ajutoarelor de stat în 2015 este de maximum 146,850 mil. lei, din care 44,5 mil. lei pentru taurine, bubaline, porcine și ecvine, respectiv 102,350 mil. lei pentru ovine și caprine.
Sprijinul va fi acordat în continuare doar persoanelor juridice. „Toți care intră în schema de sprijin cuplat și sunt obligați să se înscrie în COP vor fi obligați oricum să se înregistreze ca persoane juridice. 10 capete de vaci ori 250 de euro pe cap sunt numai de aici 2.500 de euro”, consideră Claudiu Frânc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România (FCBR).
Plati_fermieri_simplificate_prin_PAC_2015-2020

Completare la definiția „Registrului Genealogic”
Totodată, prin proiect se completează definiția „registrului genealogic”. Astfel, registru genealogic – conform pct. 48 al art. 2 din Reg.(UE) nr. 702/214 al Comisiei Europene, precum și legislației naționale în vigoare, înseamnă orice inventar, registru, fișier sau suport de stocare a datelor.


Audienta in direct – 12 ian 2015 Part 1 by dxmag



Audienta in direct – 12 ian 2015 Part 2 de dxmag



Audienta in direct – 12 ian 2015 Part 3 de dxmag

 baciuvscojocaru-cojocaru.jpg

Scandalul iscat pe 4 hectare de pământ dintr-un izlaz de la hotarul dintre cele două comune situate în nordul Văii Râului Doamnei nu pare să-şi găsească o soluţionare amiabilă. V-am informat anterior că litigiulul îşi are rădăcinile în trecutul madat, cel al primarilor Mihai Ungureanu (Corbi) şi Cornel Berevoianu (Nucşoara). S-a afirmat că o cadastrare executată de autorităţile nucşorene ar fi scos terenul respectiv din patrimoniul celor de la Corbi, prin intermediul unei schiţe de teren întocmite greşit. Primarii Virgil Baciu şi Ion Cojocaru au moştenit această situaţie şi trebuie să o soluţioneze acum, apelând la instanţele de judecată. “Da, am primit adrese de la Primăria Corbi, le-am dat răspuns, dar mă tem că nu putem să-i dăm satisfacţie primarului Virgil Baciu pe vorbe. Ne vom judeca”, declara categoric primarul nucşorean zilele trecute.

baciuvscojocaru-baciu.jpg

“Am primit, într-adevăr, răspuns de la Nucşoara. După părerea mea, nu este ceea ce aşteptam pentru a se anula un act de nedreptate, astfel că-l voi supune dezbaterii legislativului local. Am avut toată disponibilitatea pentru a rezolva litigiul amiabil, pe cale administrativă, dar dacă nu se poate, vom ajunge în instanţă, pentru că nu putem renunţa la dreptul nostru patrimonial. Justiţia ne va face dreptate!” – şi-a exprimat convingerea şi primarul din comuna Corbi.

ZIARUL : ARGES EXPRES

cele-mai-profitabile-culturi-agricole-in-2015

Pentru fermierii cu suprafețe mici de teren, anul 2015 poate aduce profit dacă vor miza pe câteva culturi de nișă. Agrointeligența vă prezintă care sunt cele mai profitabile culturi agricole cu care agricultorii pot câștiga cu condiția ca înainte de a înființa exploatația agricolă, să își găsescă și o piață sigură unde să comercializeze recolta.

cartofi-mov-in-camp

Cartoful mov

O cultură care a făcut furori în acest an, cartoful mov rămâne și în 2015 cultura agricolă de la care se pot obține cele mai bune rezultate. Crescut în condiții similare cu cele ale cartofului tradițional, soiul exotic de origine americană oferă producții de 30-40 de tone la hectar. În privința prețului, cartofii violeți au început anul cu 2014 cu 30 de lei/kilogram și au încheiat, la fel ca și ”frații” săi albaștri, la un preț mediu de 12 lei/kilogram. Chiar și așa, încasările pe care fermierul le poate aduna la final de an – cu condiția să vândă la preț bun toată recolta, pot depăși 100.000 de euro.

P1050998

Cătina

Cultură de cătină a cunoscut o creștere spectaculoasă odată cu cererea tot mai mare pe piață. Practic, în 2014 s-a dezvoltat o întregă industrie de prelucrare a cătinei, în majoritate formată din producători care își procesează recolta pentru un profit mai mare. Astfel, recolta de cătină se transformă în suc de cătină,șerbet de cătină, înghețată cu cătină, miere cu cătină, produse cosmestice, ceaiuri și suplimente alimentare ce au la bază micile fructe portocalii bogate în vitamina C.
Înființarea unui hectar de cătină ajunge la circa 3.000 de euro. Până la intrarea pe rod, care are loc în anul trei, se ajunge însă la cheltuieli de aproximativ 6.000 de euro. În primul an de producţie, dacă plantele sunt bine întreţinute se obţine şi 12-15 tone la hectar. Se poate ajunge însă şi la 20 de tone la hectar în următorii ani. În general, producţia maximă este obţinută în anul şapte. Cătina are o perioadă de producţie de 20-25 de ani, iar ca profit, cultivatorii mai vechi spun că mizează pe cel puțin 10.000 de euro la hectar, iar acesta poate atinge 20.000 de euro/hectar cu implicarea fermierului în comercializarea timpurie a producției de cătină.

RASPBERRIES AR

 

Zmeura

La zmeur se plantează în jur de 6.700-8.000 plante/ha, în funcţie de distanţa de plantare între rânduri (2,5-3 metri), iar preţul unei plante este în jur de 3 – 3,5 lei. Deci, preţul plantelor este în jur de 22.000 – 25.000 lei pentru fiecare hectar de zmeură înființat. O cheltuială importantă la cultura zmeurului este montarea unui sistem de susţinere care poate fi din spalieri de lemn, de beton, de fier. Costul acestuia variază mult, în funcţie de materialele utilizate, şi poate fi de 10.000 – 15.000 lei/ha. Alte cheltuieli se fac cu pregătirea terenului, instalaţia de irigare, fertilizare, plantare şi întreţinerea plantaţiei în primii doi ani. Aceste cheltuieli pot să ajungă la 12.000 – 15.000 lei. Deci se ajunge la o investiţie de 45.000 – 55.000 lei. Alte cheltuieli sunt cu întreţinerea plantaţiei în primii 3 ani, în jur de 10.000 lei.
La zmeur se poate realiza o producţie de 7 – 8 tone în medie pe hectar, iar producţia maximă se obţine din anul al treilea. O plantaţie durează şapte – nouă ani de producţie, în funcţie de sol şi lucrările de îngrijire. Preţul de vânzare al zmeurei în România depinde de calitate, de cantitate, de perioadă şi de zonă. Dacă în pieţele din Transilvania zmeura s-a vândut în 2014 cu 14 – 15 lei pe kilogram, dar şi cu 25 lei, în funcţie şi de perioada anului, la angro, anul trecut s-a obţinut circa 10 lei pe kilogram. Cu alte cuvinte, câștigul mediu la care poate spera un cultivator de zmeură este de circa 20.000-24.000 de euro/hectar.

plantatie-de-mur

 

Murul

Afacerea cu mure este și ea printre afacerile agricole care pot aduce profit important, însă cu un volum de muncă mai mare decât alte culturile agricole tradiționale. Un caz fericit este cel al argeșeanului Teodor Toader care obține anual profituri de 50.000 de euro la hectar, în condițiile unor cheltuieli ce nu depășesc 5.000 de euro. Singura problemă: investiția inițială de 10.000 de euro la hectar și apoi patru ani de așteptare până la vârful de producție.

 

capsuni-coapte1

Căpșunul

Anul 2014 a fost un an bun pentrun cultura căpșunului românesc, obținându-se circa 10-12 tone/hectar. Profitul este bun, dacă luăm un preț mediu de 6-7 lei și o producție medie pentru anul trecut, rezultă un venit de 17.000 de euro la hectar. Cheltuielile totale pentru aceeași suprafață ajung și la 4.500 de euro, ceea ce înseamnă un profit de 12.500 de euro la hectar.

nuci

 

Nucul

Despre nuc, Agrointeligența a scris un adevărat serial de articole din care a reieșit că această cultură agricolă are perspective excelente pentru anii viitori. Singura problemă, la fel ca și la alte culturi profitabile este că investiția nu este mică, iar recolta nu se culege din primul an după plantare. Totuși, cu ajutorul specialistului Iosif Kiss, am reușit să facem un calcul la rece privind profitul business-ului cu nuci, iar când am tras linie am ajuns la un câștig anual de cel puțin 10.000 de euro/hectarul de livadă de nuci. Capcana este o perioadă de 4-5 ani pe care trebuie să o așteptați până când nucii plantați vor intra pe rod. După aceea, business-ul intră direct pe profit, iar livada necesită lucrări de mentenanță care vă vor răpi doar două săptămâni pe an. Deși depinde de fiecare producător ce preț dorește să ceară pe producția sa de nuci, este bine de știut că, toamna, preţul nucilor este de aproximativ un euro/kilogram, iar evoluţia acestuia până în primăvară poate să crească de până la 2,5 ori. Din acest punct de vedere nu se recomandă vânzarea miezului de nucă mai devreme de luna martie, decât dacă comercializarea se face în preajma sărbătorilor de iarnă, când prețurile explodează la miezul de nucă. În privinţa nucilor în coajă provenind din soiurile franceze, preţul de valorificare este de minim 3.8 euro/kg, cu destinaţie la export.

goji

Goji

Cu un preț mediu de 10 euro/kilogram, fructele de goji se numără printre culturile agricole care se rentează pe suprafețe mici. De pe un hectar de plantație se pot obține circa 4-5 tone de fructe uscate numai bune de comercializat, însă această recoltă se poate aduna abia în anul 4-5 al plantației cu o densitate de 3500 de arbuști/hectar.

varza-kale

 

Varza kale

Nou intrată în farfuriile românilor, varza kale are, cu siguranță, perspective bune pentru 2015. Este căutată atât de marile rețele de supermarketuri, cât și de restaurantele cu mâncare sănătoasă sau raw-vegană. Cultura varzei kale nu este una foarte dificilă, acestea se plantează pe rânduri, cu o distanță de aproximativ 10 centimetri între ele pentru ca planta să se poată dezvolta, iar între rânduri se lasă cam 50 de centimetri. Planta este din familia vărzoaselor și are nevoie de apă din belșug și de temperaturi mai scăzute. Prețul unei verze kale este de circa 5 lei 400 de grame, aceasta fiind greutatea aproximativă a unei plante pe perioada de toamnă.

 

Castravetele amar

Descoperit de micii fermieri ca o cultură profitabilă în România, castravetele amar a prins ”aripi” în ultimele luni și și-a menținut prețul de 20 de euro/kilogram. Chiar și afacerea cu semințe de momordică este rentabilă – o sămânță se vinde pe internet cu 1 leu bucata și nu duce lipsă de clienți care vor să își cultive singuri, chiar și în ghiveci, castravetele cu efecte bune în cazul diabeticilor și a celor care vor să își energizeze organismul în mod natural. În ceea ce privește plantarea semințelor într-o plantație de momordică, aceasta se face la o distanță de un metru între plante și doi metri între rânduri. O plantă dă în jur de 20 de fructe, iar mărimea acestora variază între 50-60 de grame, dar poate ajunge și la 300 de grame. Castraveții amari rezistentă la secetă, nu necesită irigare și nu au nici dăunători naturali. Dacă în cazul castraveților obișnuiți ultimii ani au fost foarte slabi din cauza dăunătorilor, momordica nu are aceste probleme.

 

Plante medicinale

Tot 2014 a făcut ca afacerea cu plante medicinale să prospere în România. Mici producători, afaceri de familie sau pasionați de plantele cu proprietăți vindecătoare au descoperit că acestea se pot transforma într-o afacere. Este drept că profiturile nu sunt uriașe – ca în cazul celorlalte culturi de nișă, însă pe piață există o cerere mare, așa că valorificarea recoltei – chiar și prin vânzare directă, nu ar trebui să fie o problemă. Mai mult, semințele sunt ușor de procurat, iar condițiile de la noi din țară sunt ideale pentru cele mai diverse plante medicinale.

Așa cum probabil ați remarcat, din lista celor mai profitabile culturi agricole în 2015 lipsesc câteva plante la care probabil v-ați fi așteptat să intre în clasament. Este vorba despre lavandă, porumbul dulce sau dovleacul plăcintar care se regăseau anul trecut în lista celorZece afaceri agricole cu care micii fermieri pot da lovitura în 2014. Ultimele 12 luni au adus însă fie o extindere a exploatațiilor agricole cu aceste culturi – cazul lavandei, fie o scădere importantă de preț pentru altele – cum ar fi dovleacul. Aceste culturi agricole rămân însă profitabile și în 2015, însă perspectivele lor sunt din ce în ce mai reduse în fața unei concurențe solide, care și-a făcut deja o clientelă fidelă. Totuși, cu determinare, muncă și clienți serioși, atât aceste plante, cât și orice cultură agricolă, vă pot asigura venituri bune și foarte bune în anii ce vor urma.

Notă: Ordinea culturilor agricole este una realizată în funcție de recoltele ce se pot obține, de profitul preconizat și de evoluția pozitivă pe care aceste plante au avut-o în ultimele luni, cu prognoza de creștere în continuare. 

 

 

Pentru românii care locuiesc la țară și dețin suprafețe mici de teren, ideea unei afaceri care să le completeze venituri poate porni cu doar câteva sute de euro. Cele mai profitabile pe termen scurt se dovedește frecvent a fi creșterea animalelor, iar sezonul rece este ideal pentru a cumpăra animale, pentru că prețul lor este mai scăzut. Totuși, cele mai ieftine animale rămân cele cumpărate înainte de intrarea în iarnă, când crescătorii care scot la vânzare iau în calcul că aceste animale vor fi un cost în plus în lunile următoare, așa că sunt dispuși să mai lase din preț.

dulceturi-dupa-reteta-traditionala

Iată care sunt câteva idei de afaceri pe suprafețe mici de teren:

1.Creșterea prepelițelor
Afacerea cu prepelițe are nevoie de un spațiu foarte mic, întrucât păsările cresc în cutii etajate, condiții în care se dezvoltă rapid și fără probleme. Când vorbim despre creșterea prepelițelor există, cu siguranță, mai multe modele, însă fiecare are o perspectivă bună pe termen scurt și mediu, odată cu creșterea cererii pentru ouăle de prepeliță și, mai nou, și pentru carnea de prepeliță. Un exemplu de succes în acest business agricol este afacerea lui Lucian Stancu, proprietarul de la „Ferma Bunicii”. La doi ani de la inaugurare, afacerea s-a completat cu o nouă hală de producţie, complet automatizată, cu o capacitate de 100.000 de prepeliţe, iar secretul profitului a fost parteneriatul cu marile rețele de magazine, unde Lucian Stancu s-a dus să negocieze contracte ferme încă de la începutul afacerii sale.

Construită inițial ca un business care să aducă încă un venit, afacerea cu prepelițe a fost aleasă după o îndelungă documentare cu o investiție inițială în achizția a 80 de păsări și 600 de ouă, precum și două incubatoare și cinci cuști ouătoare. În total, s-a ajuns, pe hârtie, la 1.790 de lei. Producția anuală de ouă a microfermei de prepelițe de la Fundeni este de aproximativ 240.000-350.000 de ouă pe an și aproximativ 3.000-4.000 kg carcasă de prepeliță. ”Din punctul nostru de vedere este o afacere foarte profitabilă dar trebuie luată cu pași mărunți, adică creșterea capacității de producție să se facă treptat, în funcție de clienții pe care îi avem”, este recomandarea fermierilor.

2.Fabricarea dulcețurilor
Afacerea cu dulcețuri a prins avânt în ultimii doi ani, când mai multe familii, chiar și tineri, au reușit să se impună pe piața autohtonă cu branduri proprii. Un avantaj este consumatorul tot mai educat, care apreciază un produs bine făcut, din ingrediente naturale și care respectă o rețetă tradițională. De aceste lucruri au fost conștienți încă de la început fondatorii făbricuței de dulcețuri Bunicel.ro – Mihai Zaharia și Alexandra Răpăilă. Afacerea pornită de cei doi tineri în Costești, județul Argeș cu doar 5.000 de euro s-a amortizat din primul an, iar în al doilea an, producția de borcane cu dulceață a fost triplată.

borcane-de-zacusca

3.Fabricarea conservelor
Pentru legumicultori mai ales, producția de conserve de legume este o sursă în plus de venit. Se pot folosi legumele cu defecte sau cele care nu mai ajung pe tarabele din piață. De la murături, la tocană de legume sau zacuscă, familiile din mediul rural pot să își rotunjească veniturile așa cum a făcut și familia Mărăcineanu din din localitatea Brătășanca – comuna Filipești de Târg. De la un an la altul numărul borcanelor cu bunătăți a crescut aproape exponenţial,iar toamna lui 2014 a umplut cămara prahovenilor cu mii de borcane cu bunătăţi de casă, iar vânzările au mers bine în ultimele luni, mai ales în piețele din marile orașe.

ceaiuri-naturale

4.Producția de ceaiuri naturale
Cu o mică grădină, dar și cunoștințe temeinice despre plantele medicinale, o familie din mediul rural poate să dezvolte o afacere cu ceiuri naturale. Este drept, activitatea nu este una ușoară, ci presupune ca antreprenorii să fie mereu în căutarea frunzelor și florilor cu puteri vindecătoare, dar și să își fac propria uscătorie de plante. Investiția este însă minimă, iar câștigurile vor fi proporționale cu promovarea inteligentă a acestui business de nișă.

iepuri4

5.Ferma de iepuri
O fermă de iepuri este o idee de afacere ușor de pus în practică într-o gospodărie medie de la țară. Animalel au nevoie de cuști speciale, iar hrana este ușor de procurat. Singura provocare este înființarea sau găsirea unui abator în care sacrificarea iepurilor să fie făcută conform normelor europene pentru ca mai apoi carnea să poată ajunge în magazine. O altă sursă de venit din creșterea iepurilor este blana acestora, care trebuie însă prelucrată foarte bine pentru a avea calitatea dorită.

„Fermieii nici nu-şi dau seama ce pierd. Socoteala e simplă: dacă o familie de la ţară ar investi în cumpărarea pentru început a zece iepuroaice şi doi iepuroi pe care i-ar creşte doar cu ce ierburi şi alte resturi vegetale de prin gospodărie, nu ar mai cheltui niciun ban pentru a cumpăra carne. Un astfel de început asigură unei întregi familii tot necesarul de carne”, spune Marius Coblişan, proprietarul unei ferme de creştere tradiţională a iepurilor amplasată în satul Ruginoasa, din judeţul Sălaj.
Iepurii de la ferma tradiţională a lui Marius Coblișan se vând în viu cu 17 lei/kg şi cu 30 lei/kg în carcasă, la calitate premium. Vânzările cele mai mari sunt în lunile premergătoare Paştelui. În supermarket, carcasele de iepuri provenite din import Ungaria şi Cehia se vând cu 46 lei/kg, calitatea a III-a. Carcasele de calitatea a III a au sub două kilograme, la calitatea a II -a- greutatea este de 2-3 kilograme. Carcasele calitatea premium au peste 3 kg.

Shot for FFA February 2007

6.Creșterea găinilor ouătoare
Păsările de curte pot aduce și ele venituri frumușele, cu condiția ca ele să fie crescute cu hrană naturală, cu cereale, și să aibă acces la verdeață. Sunt tot mai căutate ouăle de casă produse în gospodărie, astfel că și creșterea găinilor ouătoare se poate transforma într-o afacere profitabilă pe suprafețe mici.

pui-de-tara

7.Creșterea găinilor de carne
Rasele de găinile de carne sunt o opțiune bună pentru familiile din mediul rural. Astfel, există chiar și un program național în care micii fermieri pot intra pentru a deveni furnizori de pui țărănești pe piața națională. Ca și investiție, echiparea unei hale pentru creșterea puilor de carne se ridică la circa 7.000 de euro cu toate dotările, izolat și autorizat sanitar pentru creșterea păsărilor. Ca capitolul venituri, în urma valorificării puilor, micii fermieri pot câștiga cel puțin 16.000 de euro anual.

porci-vietnamezi

8.Ferma de porci
Este drept că în industria cărnii, fermele mari de porci fac legea, însă există și anumite rase de porci care pot aduce venituri bune chiar dacă sunt crescute în regim gospodăresc. Este vorba de rasa Mangalița, dar și de porcii vietnamezi. Despre aceste două rase se știe că au o carne mai sănătoasă, săracă în colesterol și bogată în grăsimi sănătoase. Astfel, un model de fermă gospodărească de porci vietnamezi este cea a tânărului Dragoș Oancea din Comarnic, care și-a adus primele exemplare din Germania. ”O scroafă matură, la 60 de kilograme, se vinde cu 1.000 – 1.200 lei, în timp ce un porc obișnuit la aceeași greutate ar fi cam 700 de lei. Pentru mine e mai rentabil să îi vând de mici. De exemplu, o femelă îmi face 9-10 purcei, dacă îi vând imediat după înțărcare, îi dau cu 200 de lei bucata, iar investiția în ei este foarte mică. Așa că de la o femelă pot să câștig 2.000 de lei fără nici o investiție decât mâncarea pe care i-o dau acesteia pe parcursul gestației”, explică crescătorul de porci vietnamezi.

În ciuda prețului mai mare la care se vinde carnea acestora, întreținerea este chiar mai mică decât în cazul porcilor comuni. Un porc matur mănâncă 2 kilograme de furaj pe zi și în general hrană de sezon: lucernă verde, iarbă și porumb, iar iarna cartofi, sfeclă, mere.

capre

9.Ferma de capre
Creșterea caprelor este la limita afacerilor agricole pe suprafețe mici pentru că este nevoie atât de un adăpost pentru caprine, dar și de spațiu ca acestea să zburde și să iasă la păscut. Astfel, pentru Irina Ciochină, o tânără ieșeancă de 29 de ani, investiția în afacerea sa cu capre s-a ridicat la 100.000 de euro – o sumă importantă cu care s-a clădit o fermă mijlocie de succes. Potrivit antreprenoarei, laptele de capră se comercializează la un preț mai bun decât cel de vacă, la fel și brânza și alte lactate din laptele caprinelor. Se poate valorifica și carnea de capră și chiar și părul acestor animale poate fi vândut producătorilor de covoare tradiționale.

10.Cultura celor mai profitabile plante agricole
Pentru proprietarii de suprafețe mici de teren agricol, cea mai rentabilă afacere este cultivarea unor plante care dau randamente bune cu cheltuieli minime și care se comercializează ușor, la un preț bun.

 

Older Posts »

SEO Powered by Platinum SEO from Techblissonline