Pentru înfiinţarea unor plantaţii pomicole viabile şi cu productivitate sporită este absolut obligatorie alegerea riguroasă a materialului săditor. Recomandarea noastră este ca acesta să fie procurat din pepiniere consacrate, recunoscute oficial şi controlate, care garantează autenticitatea, calitatea şi sănătatea pomilor
În scopul depistării unor boli ale materialului săditor adus din pepinieră, vă prezentăm câteva simptome ale acestora, pe care trebuie să le cunoaşteţi, pentru a elimina materialul impropriu plantării.
Uscarea ramurilor
Boala este produsă de ciuperca Valsa leucostoma şi atacă materialul pomicol încă din pepinieră, unde pomii afectaţi se recunosc uşor: frunzişul îngălbenit în cursul verii se usucă şi cade prematur.
Evoluţia bolii. Ciuperca se dezvoltă, aproape întotdeauna, pe porţiunile scoarţei afectate de ger sau pe porţiunile atacate de alte ciuperci. Ea poate produce şi infecţii ca agent primar, sub forma unei necroze (arsură), fiind în acest caz parazitul principal al scoarţei.
Pe lăstari, apar zone mari cenuşii-gălbui, uneori cafenii, oval-alungite, izolate, ce ocupă parţial extremitatea lăstarului şi are formă de manşon. Lăstarii subţiri se usucă, iar pe ramurile mai scurte sau pe ramificaţii, leziunile asemănătoare cancerului prezintă scurgeri cleioase. Pe scoarţă apar numeroase pustule în formă de disc, negricioase, cufundate într-o zonă neagră.
Combatere. Înainte de recoltarea materialului săditor se recomandă tăierea şi distrugerea ramurilor atacate sau debilitate. Rănile se badijonează cu sulfat de cupru 1% şi cu alte fungicide sub formă de unguent (Santar, Pancil etc.). Infecţiile pot fi prevenite prin tratamente chimice la avertizare, în timpul perioadei de vegetaţie.
Riscuri majore. Pomii cu astfel de simptome nu trebuie achiziţionaţi, deoarece boala se va răspândi în următorii 2-3 ani în întreaga livadă, la mai multe specii, şi poate distruge întreaga plantaţie în doar câţiva ani, mai ales în condiţii de temperaturi scăzute prelungite.
Cancerul nectrian
Boala este provocată de o altă ciupercă ce atacă frecvent pomii fructiferi, numită Nectria galligena.
Simptome. Agentul patogen se instalează în pepinieră, dacă nu se iau măsuri de carantină fitosanitară.
Atacul apare pe tulpină, pe şarpante (la unghiul de ramificare), pe ramuri şi mai rar pe frunze şi se manifestă la început ca o pată mică brun-roşiatică puţin cufundată, care se extinde la suprafaţă şi în profunzime. Scoarţa, la început netedă, se zbârceşte, fiind brăzdată de numeroase crăpături, iar într-un stadiu mai avansat, aceasta se exfoliază, lemnul rămânând descoperit.
La periferia acestor porţiuni canceroase, scoarţa sănătoasă reacţionează puternic, prin producerea în fiecare primăvară a unui val de ţesut de acoperire cu marginea revărsată spre interior şi umflată, ce apare ca o îngroşare a marginilor plăgii.
Când ţesutul de acoperire este oprit din creştere înainte de a acoperi rana, aceasta evoluează în cancer deschis. Când ţesutul acoperă rana complet, plaga are aspectul unui nod umflat, canceros, de diferite dimensiuni, numit cancer închis.
Cu timpul, zona canceroasă se întinde şi poate înconjura parţial sau total ramura, care se usucă de la locul atacului în sus.
În cazul ramurilor tinere, cancerul se întinde de jur împrejur, producând uscarea acestora. De obicei, plăgile canceroase provocate de Nectria galligena se formează în dreptul unui mugure, al unei ramuri tinere sau al unei leziuni produse mecanic, de grindină, de insecte (Eriosoma lanigerum) sau de alte ciuperci (Venturia Rapan).
Ciuperca pătrunde în ramuri îndeosebi în lunile octombrie şi aprilie, iar infecţiile sunt generate de cicatricile rămase în urma căderii frunzelor toamna, de rănile produse de grindină, dar şi în urma tăierilor de formare a coroanei.
Eliminarea focarului. Una dintre cele mai importante măsuri de igienă culturală este eliminarea din pepinieră a focarelor de infecţie, prin tăierea şi arderea acestora. Necrozele şi cancerele de pe tulpini şi şarpante se vor extirpa până la ţesutul sănătos, badijonând rănile create cu o soluţie de sulfat de cupru 2% şi cu mastic sau cu fungicide sub formă de unguent (pastă), precum: Pancil Black sau Santar.
Pomii cu astfel de simptome nu se achiziţionează.
Cancerul bacterian
Este una dintre cele mai des întâlnite boli ale pomilor fructiferi, care se manifestă îndeosebi la materialul săditor provenit din pepinierele în care nu se respectă rotaţia culturilor, parcelele fiind plantate ani de zile cu aceleaşi specii.
Uşor de recunoscut, bacteria Agrobacterium tumefaciens se manifestă în special pe rădăcini, unde dezvoltă tumori (gale, excrescenţe) de mărimi, forme şi consistenţe diferite, cu suprafaţa rugoasă. Uneori apar şi tumori secundare la o oarecare distanţă de cea primară.
Cancerul instalat usucă frunzele, inhibă mugurii de rod sau formează rădăcini adventive. În pepinieră, boala se manifestă pe rădăcini şi mai puţin în zona coletului. La început, tumorile sunt albicioase şi mai puţin consistente, iar mai târziu devin lignificate.
Măsuri preventive. Întrucât boala persistă în solul pepinierei până la 3-4 ani (în funcţie de sol, pH, umiditate, temperatură), dezvoltarea fiind optimă la temperatura de 22-30°C şi la umiditatea de 80%, sunt necesare o serie de măsuri profilactice pentru ca bacteria să nu se manifeste pe materialul săditor, precum: amplasarea pe soluri uşoare, pe care în prealabil s-au cultivat graminee sau lucernă, evitarea băltirilor de apă, dezinfecţia prealabilă a solului, reducerea fertilizărilor cu azot şi suplimentarea potasiului şi a fosforului.
După recoltare, pepinieriştii trebuie să sorteze materialul săditor şi să distrugă toţi pomii
cu tumori canceroase pe rădăcini, oricât de mici ar fi acestea. Este bine să evitaţi cumpărarea materialului respectiv.
PREGĂTIREA MATERIALULUI PENTRU PLANTARE
Pomii fructiferi cumpăraţi se transportă direct în gospodărie, protejând rădăcinile de contactul cu aerul, de căldură sau curent, pentru a nu se deshidrata. Dacă plantarea se face în primăvară, pomii se ţin în beciuri, la temperaturi cuprinse între 3 şi 6°C, unde umiditatea poate fi corectată prin udarea rădăcinilor.
Pentru păstrarea îndelungată (de la procurarea din toamnă până în primăvară), pomii fructiferi numeroşi se vor stratifica în şanţuri sau în gropi adânci de 30-40 cm, cu lăţimea de 30-50 cm, săpate la adăpostul clădirilor şi feriţi de temperaturile scăzute sau de rozătoare.
Materialul săditor se va aşeza în poziţie verticală, în legături, cu eticheta la vedere şi se va acoperi pe rădăcini şi pe aproximativ 20-30 cm din tulpină cu nisip sau cu pământ bine mărunţit şi tasat, în aşa fel încât să nu pătrundă aerul rece în interiorul şanţului.
Pomul corespunzător pentru plantare
Se recomandă plantarea doar a pomilor fructiferi bine dezvoltaţi, sănătoşi, cu rădăcini lungi de peste 25-30 cm, neofilite, turgescente.
Pomul pregătit pentru plantare trebuie să aibă 1-2 ani, o înălţime de peste un metru, rădăcinile principale să fie sănătoase şi de minim 20-30 cm.
Pomii altoiţi pe portaltoi vegetativi trebuie să aibă un smoc de rădăcini subţiri. Tulpina şi rădăcina nu trebuie să fie deshidratate sau cu răni, iar la pomii de 2-3 ani, coroana trebuie să fie deja formată.
Fasonarea rădăcinilor
Înainte de plantare, se execută fasonarea, pentru împrospătarea secţiunii la rădăcinile de schelet mai groase de 3-4 mm. Ţinând cont că prinderea se face la nivelul rădăcinilor sănătoase, groase, de schelet, acestea se lasă cât mai lungi, dacă nu sunt rănite. În caz contrar, acestea se fasonează deasupra rănii.
Prin această lucrare se înnoiesc tăieturile făcute la scosul pomilor din pepinieră. Cu foarfeca se scurtează rădăcinile frânte ori rănite, imediat deasupra rănii, lăsându-le întregi pe cele sănătoase, principale. Rădăcinile subţiri, cu diametrul de sub un milimetru, se scurtează la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la bază, pentru a stimula apariţia altora mai noi.
Antonia Ivaşcu
