Feed on
Posts
Comments

 

În amintirea anilor mei din copilărie, încerc să creionez cu firească emoţie şi cu adâncă dragoste, respect şi recunoştinţă, pe întâia mea “Dăscăliţă” din viaţa de şcolar, învăţătoarea emerită Maria Dudu (1912-1998), cea care, cu părintească grijă, mi-a pus condeiul în mână “pe tăbliţa de ardezie”, în Şcoala Primară din Pârâieşti, com. Stăneşti (Corbi), fostul Raion Curtea de Argeş. Cu amabilitatea Emiliei Dudu, fiica cea mijlocie a soţilor Maria şi Mihail Dudu, “m-am înconjurat”, pe masa de lucru, cu fotografii “de suflet” şi articole din unele ziare şi reviste ale vremii, care atestă, chiar şi sumar, bogăţia de “trofee” şi mărturii, din palmaresul profesional-didactic şi cultural-artistic, deosebit de fructuos, al iubiţilor noştri dascăli din Stăneşti, care şi-au statornicit numele şi renumele pentru eternitate, pe frumoasele noastre meleaguri natale. Pentru a evoca personalitatea “Doamnei noastre” (cum este numită şi astăzi cu dragoste de pârâieşteni), amintim mai întâi că s-a născut cu un secol în urmă, în zi de sărbătoare, la 6 august 1912 (“Schimbarea la Faţă a Domnului”). A crescut şi s-a format ca om alături de cei şase fraţi, în familia Gherghina şi Constantin Blăjan, din com. Ciofrângeni, pe frumoase meleaguri de pe Valea Topologului. Copila Maria Blăjan, o fată “cu suflet curat, blajină şi delicată”, se impune în şcoala primară, aşa cum remarca întâiul său dascăl, Gh. Pătroi, “prin agerimea minţii, gingăşie şi perseverenţă”. Inimosul dascăl din Ciofrângeni intuieşte calităţile şcolăriţei Maria Blăjan şi recomandă părinţilor s-o orienteze spre şcoala normală, convins fiind că va deveni o foarte bună succesoare a sa. Astfel, la îndemnul mentorului său, Maria Blăjan urmează cursurile Şcolii Normale de Fete din Piteşti, apoi, din anul 1932, după desfiinţarea şcolii piteştene, ajunge repartizată la Şcoala “Elena Doamna” din Bucureşti. Aici se bucură de profesori de elită, precum celebra pianistă Margareta Delavrancea.


După absolvire, parcurge “traseul peregrinărilor”, supliniri şi transferuri, de la o şcoală la alta. Primul an se încadrează la Şcoala “Industria Casnică” din Cepari, apoi, în anii următori, ajunge învăţătoare la Ciofrângeni şi Poienari, unde se întâlneşte cu tânărul învăţător Mihail Dudu, cu care se căsătoreşte în anul 1935. Destinul face ca tinerii căsătoriţi “frumoşi la chip şi la suflet” să se titularizeze, împreună, la 1 septembrie 1936, la Şcoala Primară din satul Pârâieşti, com. Stăneşti. Aici, înv. Mihail Dudu (1911-1987) este numit şi director. Neavând locuinţă, sunt nevoiţi să convieţuiască, pentru o perioadă, în micuţa cancelarie a şcolii. Sătenii “i-au înfiat” şi i-au ajutat să supravieţuiască. Cu multă trudă, tinerii dascăli şi-au construit în Pârâieşti o casă spaţioasă, devenind oameni ai locului: “Ne-am legat viaţa de satul acesta, de oamenii de-aici. Oriunde, oricând, noi am mers cu satul!”, spunea doamna Dudu. Aşa cum remarca metaforic prof. Gh. Ungurenuş, soţii Dudu “au aprins aici opaiţul a cărui lumină s-a amplificat, devenind flacără, vâlvătaie ce a aprins tot satul, pe aceia cărora le-a pus condeiul în mână învăţându-i să migălească alfabetul, numerele, cuvintele, pe tăbliţa de ardezie!” (“Familii de ieri şi de azi”… p. 21).

Portretul “Dăscăliţei”, imortalizat pe peliculă

În colecţia de trofee a familiei Dudu, la loc de cinste, se află filmele “Învăţătoarea” (1954) şi “Reîntâlnire cu vechii mei prieteni”… (1971), ambele realizate de regizorul-documentarist Mirel Ilieşiu (1923-1985), pe un scenariu de scriitorul Paul Anghel (1931-1995). Filmele “vorbesc” şi astăzi prin imagini semnificative despre celebra învăţătoare emerită Maria Dudu şi şcolarii ei de la Pârâieşti. Eram în clasa a IV-a (1954), când echipa de filmare a poposit la şcoala noastră pentru a imortaliza pe bandă cinematografică “portretul Dăscăliţei” cu chipu-i de “madonă” la catedră. Cu vorba-i uşor “sfielnică” şi “blajină”, asemenea dăscăliţei poetului Octavian Goga, ne “preda” lecţia “demnităţii şi hărniciei”, sub lumina proiecţiei cinematografice, îndemnându-ne “să frecventăm şcoala”, învăţătura deschizându-ne larg porţile devenirii profesionale. De la “Doamna noastră” am învăţat că în drumul nostru prin şcoală, singură “frumuseţea vieţii” rămâne, “ca un curcubeu care se arcuieşte pe deasupra norilor întunecaţi şi grei”. Şi, din păcate, toţi, copii şi părinţi, din “generaţia Doamnei”, am trăit vremuri grele: războiul şi urmările lui tragice, anii cumpliţi de secetă şi foamete, cu restricţii şi “cartele”… pentru alimente şi îmbrăcăminte, presiunile regimului stalinist-comunist etc. “Cumplite vremuri” de tristă amintire, în care am crescut şi ne-am pregătit pentru viaţă!… În timpul războiului, înv. M. Dudu, împreună cu femeile din sat, “confecţionează fulare, ciorapi şi mănuşi din lână” pentru soldaţii de pe front, iar la Căminul Cultural “Plai de dor” organizează serbări cu scop umanitar, pentru ajutorarea refugiaţilor din Moldova. Învăţătoarea Maria Dudu ne-a fost “călăuza protectoare” în educaţie şi cultură; cu dragoste părintească, ne-a îmbărbătat şi ne-a sfătuit, ne-a încurajat pe calea cea bună. Pe toţi, tineri şi vârstnici, ne îndemna la muncă cinstită, ca fiind “singurul izvor de satisfacţii şi bucurii”. Pentru noi şi-a pus sufletul pe “Altarul luminat al şcolii”, arzând pentru binele comunităţii…
Caracterizând personalitatea complexă a înv. Maria Dudu, regizorul Mirel Ilieşiu se destăinuie: “Am filmat atunci o devotată şi pricepută învăţătoare, punând-o în adevărata lumină printr-o caleidoscopică suită de micro-portrete ale învăţăceilor, cărora le deschidea orizonturile vieţii” (“Informaţia Bucureştiului”, 14 martie 1970, interviu realizat de Nae Cosmescu). Învăţăceii eram noi, în ordinea din catalogul clasei a IV-a: Bădescu Maria, Bădescu Eugenia, Comănescu Gheorghe, Costescu Polixenia, Dejanu Daniel, Dinu Ion, Moisel Nicolae, Pavel Aurel, Tuşa “Catalinei” (eleva “problemă”, care fugea cu caprele pe Vlezia, lipsind de la şcoală. Doamna o convinge pe Tuşa să frecventeze cu regularitate şcoala. De la acest “pretext” porneşte filmul “Învăţătoarea”…). Fiecare cu povestea lui de viaţă şi toate însumate întruchipează “Povestea vieţii Şcolii Pârâieşti”, condusă de înv. Maria Dudu, o poveste brodată pe o peliculă cinematografică şi cu deosebire în “memoria vie” a satului Pârâieşti. Revenind peste ani la Stăneşti, pentru a urmări “evoluţia învăţăceilor” şi “realizările” Doamnei învăţătoare, regizorul Mirel Ileşiu “toarnă” un nou film intitulat sugestiv “Reîntâlnire cu vechii mai prieteni”… (1971). “… am reîntâlnit-o pe eroina filmului, înv. Maria Dudu, se destăinuie Mirel Ilieşiu. Între timp s-a pensionat, însă continuă să activeze ca deputată (…) şi ca entuziasă instructoare a artiştilor amatori… Semnificative mi se par evoluţiile copiilor, cărora atunci (anul 1954, n.n.) le deschidea orizonturile vieţii… Unii sunt acum profesori, ingineri, tehnicieni”… (“Informaţia Bucureştiului”, 21 aprilie 1972). Ziarele vremii (“România liberă”, “Informaţia Bucureştiului”, revista “Magazin”, “Secera şi ciocanul” şi altele) au consemnat pe larg activitatea didactică a înv. Maria Dudu. Aş aminti articolul “Învăţătoarea”, semnat de prof. P. Tudose în “Secera şi ciocanul” (14 martie 1964), în care este elogiată “Dăscăliţa de la Pârâieşti care se apropie cu drag de copii, are o atitudine caldă, delicată, le picură zi de zi în suflete setea de muncă şi de adevăr, îmbinând blândeţea cu severitatea”.

Revigorator al vieţii culturale stăneştene

Talent pedagogic înnăscut, înzestrată cu voinţă şi perseverenţă, doamna a urcat treptele didactice, obţinând toate gradele (definitiv, Gr. II şi Gr. I). Pentru merite deosebite, înainte de pensionare (1969), prezidiul MAN i-a conferit “Medalia Muncii”, prin decretul din 2 iunie 1955. Din partea Ministerului Învăţământului a primit binemeritata distincţie de “Învăţător Fruntaş” (iunie 1961), iar Consiliului de Stat i-a conferit prin decret de stat şi Titlul de “Învăţător Emerit” (27 iunie 1966). Încă din 1948, înv. Maria Dudu a fost numită şi directoare la Căminul Cultural de centru din Stăneşti, prilej de a se manifesta cu competenţă şi în activitatea cultural-artistică de masă. Mai întâi se preocupă de valorificarea tradiţiilor folclorice locale. Îşi formează un colectiv de colaboratori ca prof. N. Hera, Ion Dinu, Mihail Dudu, Margareta Duţoiu, Gh. Ungureanu şi alţii. Pe lângă formaţia de dansuri, înfiinţată încă din 1938, instructoarea Maria Dudu, în cooperare cu înv. Ion Dinu (corepetitor, vioară) dezvoltă şi reorganizează formaţia cu noi suite coregrafice. De la 8 perechi se ajunge la 30 perechi de artişti-dansatori, organizaţi în suite pe trei generaţii (copii, tineri, bătrâni). Formaţia impresionează prin repertoriul deosebit de bogat şi autentic: sârba (cu variantele ei), mânioasa, rustemul, ciocârlanul, ciuleandra, ungurica şi altele, suita încheindu-se totdeauna cu “brâul pe şase” specific stăneştenilor. În revista “Îndrumătorul cultural” (1954), marele coregraf Gh. Baciu apreciază “felul de a înlănţui dansurile în suită şi emoţiile artistice create spectatorilor”. Palmaresul trofeelor formaţiei de dansuri este impresionant: peste 50 premii, medalii şi diplome “cucerite” în concursuri regionale şi naţionale. Cu formaţia de dansuri se atinge strălucirea la “Dialog la distanţă” (27 martie 1966), când pe scena “Operei Române” din Bucureşti, se încheia spectacolul folcloric prezentat de regiunea Argeş cu “brâul pe şase” de la Stăneşti, coloana fiind încheiată chiar de “dansatorul student”, astăzi, semnatarul acestor rânduri.
Ca directoare de cămin, doamna Dudu preia şi bagheta dirijării formaţiei corale din Stăneşti, unde reuşeşte să adune, cu ajutorul cadrelor didactice şi a preoţilor, peste o sută de corişti, toţi îmbrăcaţi în frumoase costume populare de Muscel, având în repertoriu, cântece patriotice şi prelucrări folclorice. În anii şaizeci, am avut ocazia să admir pe scena Casei de Cultură din Curtea de Argeş corul mixt, dirijat de înv. Maria Dudu (împodobită cu un superb costum popular, cu maramă), în care preotul Ion Eftimie, un mare “păstor de suflete”, ca solist, impresionând, pe toţi spectatorii, cu vocea sa baritonală, excepţională…
Ca “animatoare culturală”, doamna Dudu avea grijă să-i mobilizeze pe cei tineri la activităţi cultural-artistice, pe cei plecaţi din sat, la şcoli sau facultăţi. Astfel, de mai multe ori, m-a “cooperat” şi pe mine în echipa de dansuri şi în trupa de teatru. În anii 1964-1965 am “jucat” în comedia “Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni (regizată de prof. Gh. Ungureanu), în rolul lui Florindo, alături de Dade Moisescu (devenit ulterior mare regizor), sluga Trufaldino şi de Lili Sandu, Beatrice, al doilea stăpân, în travesti. La premieră, spre hazul spectatorilor, a ieşit pe scenă, în timpul spectacolului, o “bătaie” pe cinste, “sluga” Dade Moisescu ripostând cu violenţă la “bătaia” pe care i-am administrat-o “ca stăpân”… Invoca faptul că l-am lovit prea tare şi a ripostat.
Învăţătoarea emerită Maria Dudu, o fiinţă deosebită, firavă şi delicată, şi-a îndeplinit cu cinste atribuţiile de soţie, de gospodină şi, mai ales, de mamă blândă, devotată familiei. A născut şi crescut cu gingăşie maternă trei fiice, frumoase ca nişte flori. Doina, fiica cea mare cu nume de cântec, a făcut studii universitare la Bucureşti, absolvind Facultatea de Pedagogie-Filologie (1959), fiind cunoscută în judeţul Argeş pentru competenţa sa profesională. Emilia, fiica cea mijlocie, s-a remarcat ca asistentă medicală în Piteşti, iar Carmina, fiica cea mică, absolventă a Facultăţii de Chimie-Industrială, şi-a luat libertatea de a se manifesta în comunitatea românescă din Canada. Atrase fiind de “rădăcinile natale”, fetele se întorc periodic la casa părintească, pentru a cinsti memoria iubiţilor părinţi şi dascăli, Maria şi Mihail Dudu, care şi-au găsit odihna veşnică lângă Biserica “Sf. Voievozi” din Pârâieşti. Din clopotniţa de lacrimi a “bătrânei cetăţi” se aude mereu, în zi de sărbătoare, dangătul amintirilor ca o chemarea divină la rugăciune pentru “Doamna noastră” care rămâne ca o icoană vie în sufletele şi inimile stăneştenilor. Un gând pios pentru sufletul ei nobil şi generos, pentru inima sa de aur! Rostindu-i în cor “balada” creştinească “Veşnica pomenire”, să-i aprindem spre nemurire candela recunoştinţei veşnice…

 

 

 

Schimbarea la conducerea primăriei a determinat şi alte modificări la echipa de fotbal a comunei. Vali Grigoroiu (foto colț dreapta) a primit sarcina să pună lucrurile în ordinea firească şi a început printr-o refacere a suprafeţei de joc la terenul din Corbi.

Seriozitatea pe care a impus-o, ca şi stilul profesionist de lucru se vede clar în rezultatele obţinute de jucătorii săi în actuala ediţie de campionat, când este pe primul loc al clasamentului în seria sa. Cu câtva timp în urmă a avut câştig de cauză dat de Comisia de disciplină de la AJF într-un litigiu cu echipa de la Valea Iaşului. Aceasta a fost contestată de preşedintele Vasile Ungureanu şi acum se aşteaptă verdictul final. “Dreptatea e de partea noastră şi faptic, şi regulamentar, aşa că ne vom bate pentru ea până în pânzele albe. Cei de la Valea Iaşului au încercat să joace pe fals, i-am contestat şi singura lor apărare este aceea că s-ar fi greşit tricourile. Hai să fim serioşi!… Oricum, noi avem 3 puncte în plus faţă de următoarea clasată şi vom rămâne pe primul loc la golaveraj, chiar în cazul unui verdict final strâmb pentru noi în litigiul cu cei de la Valea Iaşului. Obiectivul fixat pentru noi la începutul campionatului a fost să terminăm în primele 5 locuri. Cinstit vorbind însă, ne place grozav primul loc şi nu vrem să-l cedăm, astfel că-l vom apăra pe teren din toate puterile!”


Grigoroiu a mai spus că se fac demersuri pentru schimbarea actului constitutiv al asociaţiei sportive, care va purta simplu numele comunei. Consiliul Local va patrona echipa şi nu va fi asociat, ca în prezent. În aceste condiţii, există posibilitatea ca echipa să fie sprijinită şi de asociaţiile crescătorilor de animale sau agricole, foarte puternice pe plan local. “În asemenea condiţii, promovarea în Liga a IV-a ar fi, probabil, obligatorie!”, a concluzionat preşedintele Grigoroiu. Acesta a remarcat suflul nou adus de către primarul Virgil Baciu, care-şi doreşte performanţă de la toţi oamenii din echipa sa şi nu acceptă scuzele nefondate, ci numai soluţiile inteligente de rezolvare a problemelor, în deplină legalitate.

 

Agricultura primeşte un suflu nou prin reînfiinţarea acestui organism. Conştientizând importanţa demersului, Asociaţia Crescătorilor de Animale “Corbii de Piatră” şi Asociaţia Agricolă “Argeşul de Nord” va prezenta o listă comună de candidaţi pentru alegerile din 7 octombrie.

S-a pornit de la ideea că unirea face puterea, iar candidaţii noştri şi-au propus să sprijine afirmarea fermierilor din tot judeţul. Prosperitatea comună este scopul final pe care şi l-au propus candidaţii noştri – Ion Săvescu, Daliana Elena Rogojinaru, Sorinel Păunescu, Roxana Mărgărit, Gabriel Crăciun, Gheorghe Cicu, Dragoş Iacobescu, Maria Sanda, Adriana Anca Diaconescu şi Ion Stăniloiu.

VOTAŢI-I, pentru a ne fi mai bine!

DATE DE RECUNOASTERE A DOCUMENTATIEI
Denumirea lucrării: “Reactualizare plan urbanistic general comuna Corbi”;
Beneficiar: Consiliul Local Comuna Corbi;
Proiectant general: SC TOPING COMPANY SRL;
Proiectant de specialitate: SC AREAL DESIGN SRL;
Data elaborarii documentatiei: 2011;

STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTARII

Din punct de vedere administrativ Comuna Corbi este situata in zona central-nordica a judetului Arges, la 55 km de municipiul Pitesti, 34 km de Campulung si 31 km de Curtea de Arges. Din punct de vedere geografic comuna Corbi se situeaza la 45° 28′ Nord, 24° 8′ Est. Cele 6 sate componente ale comunei Corbi sunt dispuse de-o parte si de alta a raului Doamnei, accesul facandu-se din DN 73C Campulung Muscel – Curtea de Arges, pe DJ 731 Pascani – Sboghitesti.
Teritoriul are un ax principal, DJ 731, ce strabate localitatea Corbi din care pleaca axe ce strabat satele apartinatoare: DC 270A, DC 4A, DC 271A, DC 272A, DC 272B.

Satele componente ale comunei sunt:
CORBI
STANESTI
PODURI
CORBSORI
POIENAREI
JGHEABURI

Vecinatatile comunei, conform planului de incadrare sunt:
– Nord – comuna Nucsoara
– Vest – comunele Bradulet si Musatesti
– Sud – Domnesti
– Est – Aninoasa

Evolutia localitatii

La sfarsitul sec XX, Comuna Corbi s-a dezvoltat pe aceleasi componente traditionale, functiunea economica predominanta fiind agricultura relationata cu zootehnia. Sectorul primar s-a dezvoltat dupa 1990 in sistem privat. Dupa 1990 s-au construit si s-au modernizat sedii pentru principalele servicii necesare pentru o buna dezvoltare a unei localitati: magazine, scoli, asezaminte de cultura si asistenta medicala.
Municipiul Curtea de Arges a ramas principalul furnizor de servicii si locuri de munca pentru localitatea Corbi.
Functiunea economica dominanta este cea agro-zootehnica si linia directoare prin care incearca localitatea sa activeze economia locala este agricultura la care se adauga si turismul.
Actualmente, in comuna sunt cinci scoli, cinci gradinite de copii, opt biserici, trei camine culturale, cinci biblioteci scolare, doua biblioteci satesti, trei cabinete medicale individuale, un cabinet veterinar, farmacie, ghiseu postal, telefonie digitala, sistem informational in Primarie (calculatoare moderne pentru fiecare compartiment de specialitate), telecentru cu acces la internet si telefonie internationala, televiziune prin cablu, agentie CEC, agentie Loto, Post de Politie, magazine ale cooperatiei de consum, societati comerciale private, mori pentru macinarea cerealelor, brutarie, centre de achizitie si procesare a laptelui, sectii de prelucrare a lemnului, poverne traditionale cu cazane de cupru pentru fabricarea tuicii de prune.
In proiectele de investitii ale localitatii au fost prevazute extinderea retelei de alimentare cu apa potabila, pietruirea, reabilitarea si modernizarea drumurilor satesti, constructia unui pod cu pilorni din beton si grinzi metalice, peste Raul Doamnei, amenajarea unor zone ale albiei Raului Doamnei, realizarea unei anexe moderne la Caminul Cultural Corbi, pentru desfasurarea nuntilor traditionale si crearea de noi spatii necesare activitatii Primariei si Consiliului Local precum si asfaltarea in perspectiva a drumului satesc din Jgheaburi ce duce la Manastirea Corbii de Piatra.
Datorita intensei activitati edilitar-gospodaresti din anul 2006, comuna Corbi, la concursul „Comuna argeseana-comuna europeana”, s-a clasat, la nivel judetean, pe locul III, castigand suma de 40000 RON, in cadrul Sectiunii Urbanism, Protectia Mediului si Gospodarirea Apelor.

Echipare edilitara

Alimentarea cu apa se face in sistem centralizat doar in satele Corbi si Jgheaburi, urmand sa fie realizata extinderea reţelei de alimentare cu apa în satele Poienărei, Stăneşti, Poduri şi Corbşori.
Resursa de apa este asigurata din acviferul freatic alimentat, preponderent de raul Doamnei, prin captarea acestuia in doua puturi.
In prezent comuna Corbi nu dispune de sistem centralizat de canalizare, infiinţarea reţelei de canalizare menajeră şi construirea a două staţii de epurare aflandu-se printre proiectele din strategia de dezvoltare a comunei.

CIRCULATIA

Accesul in comuna se realizeaza prin drumul judetean DJ 731 Piscani – Domneşti, care strabate comuna pe o lungime de 12 km, partea carosabila fiind modernizata intreg teritoriul.
Alte drumuri comunale ce leaga satele comunei sunt: DC 270A Corbi – Budurău – Alexandria, DC 4A Corbi – Piua, DC 271A Mal – Scoală – Muscel, DC 272A Poduri – Lunca – Mal – Rugina, DC 272B Stăneşti – Ungureni – Pârâieşti – Scoală – Valea Ureanului.
Comuna Corbi are in componenta 6 sate, accesul la ele facandu-se dupa cum urmeaza:
Satele Corbi, Jgheaburi, Corbsori si Stanesti se dezvolta de-a lungul drumului judetean 731.
Satele Poienarei si Poduri se dezvolta pe dumurile comunale DC 271, respectiv DC 272.
Satele comunei Corbi mai sunt strabatute de drumuri neclasificate, de ulite pietruite si de pamant.
Lungimea totala a drumurilor in comuna este 61 km, din care:
– drumuri judetene 10,7 km
– drumuri comunale 20,3 km
– drumuri vicinale 30,0 km
Lungimea totala a strazilor din comuna este de 71,65 km, din care acoperite cu:
– asfalt 12,7 km
– piatra cubica 0,5 km
– piatra 27,6 km
– pamant 31,65 km

ELEMENTE ALE CADRULUI NATURAL

Relieful
Teritoriul administrativ al comunei Corbi se desfasoara pe terasele raului Doamnei (intre depresiunea intracolinară Nucsoara-Corbi si depresiunea Domnesti) in dealurile Subcarpaţilor Argeşului (Muscelele Argesului).
Relieful reprezintă o îmbinare complexă de forme variate ca geneză şi vârstă. Interfluviile, includ nivele de eroziune, terase, şi lunci, pe care se dezvoltă o gamă largă de procese de modelare.

Reteaua hidrografica

Reteaua hidrografica de pe teritoriul comunei Corbi apartine sistemului hidrografic Arges-Vedea prin raul Doamnei afluent de ordinul I (stanga) al raului Arges.

Clima

Comuna Corbi se inscrie in climatul continental moderat cu o temperature medie anuala a aerului de 8,6°C. Cifra este deosebit de semnificativa. Media termica multianuala de peste 8°C reprezinta pentru comuna, un bilant termic radiativ care favorizeaza cultivarea deopotriva a leguminoaselor, plantelor tehnice, cerealelor pentru boabe, vitei de vie, pomilor fructiferi, etc., in conditii climatice optime.

DISFUNCTIONALITATI

DOMENII DISFUNCTIONALITATI
Fondul construit si utilizarea terenurilor. • Existenţa unor zone destinate dezvoltării de locuinţe, care nu sunt echipate edilitar.
• Starea precară a dotărilor culturale, acestea necesitănd reabilitare.
• Slaba dezvoltare a structurilor turistice (capacităţi de cazare, unităţi de alimentaţie publică şi structuri de agrement)
• Cladiri de locuit construite in zone cu alunecari de teren
• Cladiri cu functiunea de servicii in stare proasta
Spatii plantate, agrement si sport • Lipsa unor spatii pentru agrement.
• Insuficienta spatiilor verzi amenajate
Cai de comunicatie si transport • Retea stradala nemodernizata si subdimensionata
• Lipsa/ discontinuitatea trotuarelor
• Intersectii neamenajate
• Insuficienta parcajelor publice.
Echipare edilitară • Neechiparea reţelei de distribuţie a apei potabile cu hidranţi pentru incendiu exterior;
• Izolarea termica necorespunzatoare a cladirilor de locuit
• Retele nemodernizate
Protejarea zonelor cu valoare de patrimoniu • Slaba protectie si intretinere a monumentelor istorice
Probleme de mediu • Depozitarea necontrolata a deseurilor menajere
• Dintre componentele mediului supuse poluarii, afectate sunt apa si solul.
• Zone cu alunecari de teren
Dezvoltare economică • Restructurarea unor unitati economice (activitati productive).
• Slaba dezvoltare a structurilor turistice si dotarilor aferente
Evolutie demografica • Scaderea continua a volumului populatiei
• Rata mica a populatiei ocupate

EVOLUTIE POSIBILA, PRIORITATI

DOMENII PRIORITATI
Fondul construit si utilizarea terenurilor. • Masuri de eliminare a riscurilor naturale – ziduri de sprijin sau banchete de pamant, lucrari de sustinere, plantari de pomi, impaduriri.
• Interzicerea definitiva a contructiilor in zonele cu alunecari de teren active si realizarea de studii geotehnice in zonele cu potential de instabilitate
• Recomandari de amenajare peisagera a zonelor cu alunecari de teren active
• Dezvoltarea prioritara a zonelor neconstruite din intravilan
• Crearea de conditii propice diversificarii fucntionale in zona centrala si dezvoltarii de servicii si activitati comerciale
• Reabilitarea dotarilor culturale
• Dezvoltarea structurilor turistice
Spatii plantate, agrement si sport • Crearea de spatii verzi si locuri de joc pentru copii
Cai de comunicatie si transport • Îmbunătăţirea infrastructurii de drumuri rutiere din comună
• Sistematizarea intersectiilor cu disfunctionalitati
• Crearea de parcaje publice
• Amenajarea prioritara a drumurilor de legatura intre Corbi si localitatile componente
Echipare edilitară • Extinderea si modernizarea retelelor edilitare
Protejarea zonelor cu valoare de patrimoniu • Protectia, conservarea si valorificarea monumentelor istorice
Probleme de mediu • Lucrari de amenajare a albiilor si vailor torentiale
• Infiinţarea reţelei de canalizare menajeră şi construirea a două staţii de epurare
• Managementul durabil al deseurilor menajere.
Dezvoltare economică • Incurajarea dezvoltarii serviciilor si activitatilor comerciale
• Valorificarea potenţialului turistic
• Dezvoltarea agriculturii ecologice
Evolutie demografica • Incurajarea stabilirii familiilor de tineri
• Cresterea ofertei de locuri de munca prin diversificarea activitatilor economice existente

INTRAVILAN PROPUS. ZONIFICARE FUNCTIONALA.

Fata de suprafata cuprinsa in intravilanul existent al comunei Corbi de 564,25 ha, s-a propus o marire cu 239,02 ha, intravilanul propus ajungand la o suprafata de 803,273 ha.
Marirea intravilanului este perfect rezonabila, motivata de realitatile existente in raport cu aspiratiile privind dezvoltarea comunei.
Extinderea intravilanelor existente vine in intampinarea unor cereri in acest sens (noi lotizari pentru locuinte in zone interesante, noi zone industriale, turistice cu respectarea normelor de protectie a mediului, noi dotari edilitare si de alta natura etc).
Bilantul final arata ca la intravilanul existent, prin amenajari functionale, vor creste suprafetele destinate locuirii si cele ocupate de spatii verzi destinate agrementului.

După ce viceprimarul ales, dr. Ion Săvescu, a optat – în termenul legal – să se ocupe în continuare de afacerile care-l puteau pune în incompatibilitate cu funcţia publică, în şedinţa ordinară de legislativ din data de 29 august a fost ales cel care va face echipă cu primarul Virgil Baciu.

Acesta este Dan Aldea – foto, care a întrunit 9 voturi pentru alegerea ca viceprimar. În condiţiile în care a lipsit liberalul Constantin Mogaru, au mai fost 2 voturi contra şi o abţinere.
Problemele care trebuie rezolvate de noua conducere a executivului local sunt presante şi necesită o bună coordonare a eforturilor. Pe lângă cele care ţin de infractructură (drumuri şi apă), primarul Baciu îşi propune să facă reparaţii şi lucrări de întreţinere la Căminul Cultural de la Poenărei şi să pună la punct bucătăria, sala de mese şi grupul sanitar de la cel din Corbşori. Totul depinde însă de banii care vor putea fi investiţi pentru lucrările absolut necesare, a precizat şeful administraţiei publice din Corbi.

Dan BASARAB

Argesul de Nord

În august 2011, la cea de a VIII-a ediţie a evenimentului ctitorit de către Virgil Baciu, prietenul său, Ştefan Lăzăroiu anunţa public că va prelua ştafeta de la Nicu Stoian şi va fi sponsor anul acesta. Probabil că unii, care-l cunoşteau mai puţin, au crezut că făcea o declaraţie de politician, mai ales că nu-şi ascundea intenţia de a candida la un post de parlamentar în colegiul de nord. Lăzăroiu a ştiut să aştepte, pentru a-şi dovedi seriozitatea, un an de zile. Din respect pentru adevăr, trebuie să spunem şi că Virgil Baciu se angajase ca ediţia din acest an s-o organizeze din postura de primar al comunei!

Oameni de cuvânt

“Când am primit invitaţia de la Virgil, i-am spus că aş veni la Poenărei cu aceeaşi plăcere şi pioşenie dintotdeauna, dacă nu m-aş teme că-mi rup maşina. M-a asigurat că nu mai e cazul şi că acum drumul arată ca unul asfaltat. Nu prea l-am crezut, dar nu puteam lipsi de la eveniment. Când am văzut cum arăta drumul modernizat de Virgil cu ajutorul lui Ştefan, am rămas fără cuvinte!… Apoi am realizat că oamenii serioşi, care au respect faţă de ei înşişi şi de cuvântul dat, aşa procedează. Cum să nu-i respecţi, mai ales în vremuri ca ale noastre, în care se iau multe angajamente, care se uită uşor?…” – spunea fostul primar de la Curtea de Argeş, prof. Gheorghe Nicuţ, care a fost la cârma oraşului din 1996 până în 2008.

“Fără ajutorul lui Ştefan Lăzăroiu, nu ştiu cum aş fi reuşit să mă descurc cu rezolvarea problemei acestui drum… Mi-a pus la dispoziţie gratuit utilajele necesare pentru a face o lucrare de excepţie, apreciată de toţi cei care au venit în 18 august la Poenărei şi nu numai. Apoi s-a ţinut şi de promisiunea sponsorizării sărbătorii satului nostru, fără să se bată cu pumnii în piept. De fapt, lumea din nordul judeţului îl cunoaşte de când s-a dovedit a fi un bun creştin, care a sponsorizat destule hramuri de biserici sau sărbători ale localităţilor. Ceea ce unii nu înţeleg este faptul că Ştefan Lăzăroiu sprijină conservarea tradiţiilor acestei zone a noastră, cu tot ce are mai specific identitatea comunităţilor locale. După cum alţii au observat, el mizează pe promovarea valorilor şi talentelor locale, ceea ce nu este deloc puţin lucru. Concluzionând, Ştefan este tipul de om de care avem cu toţii nevoie!” – mărturisea şi Virgil Baciu.

Veşnică pomenire martirilor luptei anticomuniste

Potrivit tradiţiei, programul evenimentului a debutat cu slujba de pomenire a celor căzuţi în lupta cu ciuma roşie în urmă cu mai bine de 60 ani. La Râpile cu Brazi, de la Poenărei a fost ultimul adăpost al “Haiducilor Muscelului” – grupul de rezistenţă al fraţilor Arnăuţoiu, căzut în urma trădării. Tribunalele comuniste au pronunţat sentinţe de peste 1.000 ani de puşcărie pentru participarea la mişcarea anticomunistă din nordul Argeşului, precum şi condamnări la moarte. Printre cei executaţi la Jilava, în 19 iulie 1959, s-au numărat şi fii ai satului Poenărei – preoţii ortodocşi Nicolae Andreescu şi Ioan Constantinescu (tatăl reputatului istoric din zilele noastre), învăţătorul Gheorghe Popescu şi baciul Nicolae Sorescu. Aceştia au fost come-moraţi în biserica din sat, sfinţită în 1943 şi având hramul Sf. Paraschiva, în prezenţa rudelor şi urmaşilor, dar şi a prietenilor acestora, care an de an s-au obişnuit să vină pentru a fi alături de poenăreni în prima sâmbătă de după prăznuirea Adormirii Maicii Domnului.

Petrecere câmpenească şi foc de tabără

După cinstirea martirilor, a urmat serbarea câmpenească din curtea şcolii din sat, care adăposteşte şi muzeul îngrijit cu mare grijă de Costel Samoilă, un artist şi un literat de o factură cu totul deosebită. Ceea ce merită să fie remarcat este faptul că Virgil Baciu n-a implicat instituţia pe care o conduce în organizarea evenimentului, ci a preferat sprijinul prietenilor, dintre care s-au remarcat cei din familia Sorinel Păunescu. Aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată, cine a avut plăcerea de a participa, a fost primit cu braţele deschise, ca primarul Nicolae Barbu de la Valea Iaşului sau ca omologul din Corbu, judeţul Olt, Constantin Dinuţ, venit cu ansamblu de dansuri şi jocuri populare, din care s-au evidenţiat căluşarii în mod deosebit. Dar nici localnicii nu s-au lăsat mai prejos, ţinând ştacheta calităţii ridicată prin Ruxandra Ungureanu (4 ani), Nineta Baciu (12 ani), Ana Bîrdici, “copilul orchestră” David Sturzeanu, colegul său de generaţie, Precup, care cântă la două fluiere sau Nicu “Fluieraşul” Cătănoiu, precum şi un ansamblu al pensionarilor din Piteşti – toţi aplaudaţi cu căldură de cei prezenţi, printre care se regăsea şi familia fostului deputat Adrian Miuţescu.
Maestra de ceremonii, actriţa Doina Ghiţescu, a fost la fel de inspirată cum şi-o aminteau participanţii la ediţiile precedente, menţinând buna dispoziţie până târziu, în noapte, când s-a aprins rugul din cetină, în jurul căruia s-a încins tradiţionala horă. Până atunci fusese lansată ediţia din acest an a revistei “Poenărei, străbună vatră natală”, iar cei prezenţi dăduseră din plin cinstirea cuvenită bucatelor şi băuturilor tradiţionale din rândurile cărora nu lipsiseră brânza de burduf, sărmăluţele (cu bonus, gulaşul de curcan), mititeii şi frigăruile sau vestita ţuică de Poenărei ori berea rece ca gheaţa, numai bună să stingă setea celei mai călduroase veri din ultima jumătate de secol. Trebuie, de asemenea, remarcat faptul că participarea din 2012 a fost cea mai bogată, dar care poate fi depăşită anul viitor, la ediţia jubiliară, la care cei mai mulţi şi-au dat deja întâlnire. Dar nu înainte de a ura din suflet“La Mulţi Ani, Poenărei!”

Argesul de Nord
Eva ADAM

Virgil Baciu, noul primar din Corbi, este un om foarte ocupat. Ziua lui de lucru începe dimineaţa devreme şi se termină atunci când îi dau pace oamenii, care au învăţat repede drumul spre casa în care locuieşte la Poenărei. Şi asta pentru că fiecare are probleme şi îl vede pe omul pe care l-au ales să-i conducă drept cel mai potrivit ca să le rezolve. Iar după o aşteptare de vreo două mandate de câte 4 ani, nu prea mai au răbdare şi le este greu să înţeleagă nevoia prioritizării acestora sau de lipsa fondurilor. În ziua în care l-am căutat la primărie era plecat la o şedinţă cu cadrele didactice, care i-a consumat ore bune din programul zilei. De la angajaţi am aflat că după rezolvarea problemelor curente, pleacă pe teren, unde sunt lucrări, se sfătuieşte cu muncitorii şi cadrele tehnice şi decid cele mai bune soluţii de rezolvare. Mulţi s-au declarat uluiţi de capacitatea sa de muncă şi de orientare în cele mai diverse probleme, ca şi de spiritul practic dovedit. “Experienţa de om de afaceri care ştie unde şi cum să identifice soluţii de rezolvare se pare că-l ajută enorm, iar faptul că este un tip corect, impune”, spunea cineva dintre cei care au vizitat primăria. Atunci când a revenit, primarul Baciu s-a scuzat că nu poate discuta imediat cu reporterii publicaţiei noastre, pe care i-a rugat să aştepte până rezolvă problemele curente ivite între timp şi până când pune la punct activitatea pentru ziua următoare. Atunci când s-a eliberat de sarcinile de serviciu, s-a dovedit a fi un interlocutor agreabil, sincer şi preocupat ca din dialogul purtat să scoată, eventual, şi ceva răspunsuri pentru problemele care îl frământau.

“Încercăm să intrăm din mers în normalitate”

– D-le primar, aţi suferit un şoc atunci când aţi preluat noua funcţie?
– Se poate spune şi aşa, pentru că am pătruns într-o altfel de lume, total diferită de ceea ce îmi închipuisem…
– N-aţi vrea să nuanţaţi ideea, ca să nu apară confuzii printre cititori?
– Bun, să încercăm… Obişnuit cu ordinea care domneşte la firma mea, am fost uluit să descopăr că, la Primăria Corbi, organizarea, dar mai ales funcţionarea aparatului, era în mare suferinţă. Să mă explic: m-am lămurit destul de repede că oamenii, practic nu ştiau ce aveau de făcut şi aşteptau “indicaţii preţioase” de la primar!
– Să înţelegem că nu exista un Regulament de Organizare şi Funcţionare (ROF), fişa postului ş.a.m.d.?!?…
– Ba existau, dar nu fuseseră prelucrate cu personalul din subordine, astfel că funcţionarii şi ceilalţi angajaţi ştiau destul de vag ce aveau datoria şi dreptul să facă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu pentru care sunt plătiţi. Drept urmare, am luat toate măsurile care se impuneau, am pus documentaţia la dispoziţia subordonaţilor, le-am prelucrat cu dumnealor şi sper că lucrurile au intrat oarecum pe un făgaş de normalitate, care să asigure funcţionalitatea administraţiei publice locale.

Un buget de funcţionare, nu unul de dezvoltare!

– Cum aţi găsit construcţia bugetului local pentru anul în curs?
– Dacă este să fiu cinstit până la capăt, trebuie să spun că bugetul de la Corbi este prost construit. Argumentul de bază este acela că mare parte a resurselor sunt alocate pentru funcţionarea administraţiei, adică pentru acoperirea salariilor, pentru cheltuieli curente şi nu pentru dezvoltare, care înseamnă investiţii şi posibilitatea creării unor locuri de muncă.
– Aveţi posibilitatea de a face o rectificare bugetară în acest sens sau trebuie să mergeţi pe acest buget până la sfârşitul anului?
– Suntem obligaţi să facem o evaluare cât se poate de corectă a situaţiei, pe care apoi s-o prezentăm legislativului local cu propuneri concrete de rectificare. Decizia trebuie s-o ia Consiliul Local şi eu sunt convins că va fi una care să ne dea posibilitatea de a mişca lucrurile în direcţia cea bună. Pentru anul viitor, pornind de la experienţa din cel curent, avem datoria de a întocmi un proiect de buget cât mai echilibrat, orientat mai mult spre dezvoltare.
– Cum veţi proceda, la modul practic?
– Am iniţiat un dialog cu cetăţenii, pe care vrem să-l permanentizăm şi cu ajutorul consilierilor locali şi al celor săteşti. Prin intermediul său aflăm care sunt dorinţele oamenilor, stabilim o ordine a priorităţilor, completăm proiectul de buget al executivului cu propunerile legislativului local şi apoi vor urma dezbaterile finale, pentru aprobare.
– Cele mai multe administraţii publice locale au în subordine servicii publice de gospodărire, despre care se spune că “înghit” mare parte din resursele bugetului. La Corbi vă confruntaţi cu o asemenea problemă?
– Chiar am analizat în mare activitatea Serviciului Public de Gospodărie Locală şi am constatat că, deşi are alocate sume de 3,5 miliarde lei vechi pentru funcţionare, veniturile realizate de cei 9 angajaţi totalizează un mare zero!
– Ce intenţionaţi să faceţi pentru a corecta această situaţie anormală?
– Vom căuta să-l rentabilizăm, în condiţiile prevederilor legale în vigoare, iar dacă nu vom reuşi, voi propune Consiliului Local tot o soluţie legală, şi anume aceea a externalizării sale!

Pe marginea prăpastiei

– Totuşi, care este cea mai mare problemă cu care se confruntă administraţia pe care o conduceţi dvs.?
– Am descoperit cu stupoare faptul că Primăria Corbi riscă să intre în insolvenţă!
– Ce anume a provocat această situaţie?
– Cred că n-ar fi normal ca eu să stabilesc vinovăţii, pentru că nu am o asemenea abilitare şi nu-mi permit să mă substitui anumitor orgnisme ale statului de drept… Povestea este destul de lungă, dar am să caut s-o sintetizez, conform datelor pe care le deţin la ora actuală. Primăria noastră a fost acţionată în instanţă de Biff Internaţional, o firmă de construcţii care urmăreşte să obţină peste 20 miliarde lei vechi, la nivelul lunii septembrie 2011.
– Pe ce se bazează cererea – vorba lui Ilie Moromete?!?…
– Firma în cauză a executat lucrări de construcţie la o reţea de apă în comuna noastră, demarată prin 2005, pe un proiect comun care mai include Domneştiul şi Pietroşanii şi finanţat pe OG nr. 7. Din datele pe care le deţin la ora actuală, aceasta a facturat, pe baza unor situaţii de lucrări acceptate de beneficiar contravaloarea acestora. Facturile au fost înregistrate în contabilitatea firmei, dar banii nu s-au plătit!
– Aveţi cunoştinţă de sumele pentru care firma a trebuit să plătească TVA-ul legal la stat, chiar dacă nu încasase banii?
– Din câte ştiu eu acum, s-a ajuns la aplicarea unor penalităţi de întârziere la plata facturilor întârziate, care au dus la o datorie reclamată de Biff Internaţional de circa 10 miliarde lei vechi. Firma a acuzat faptul că neîncasarea banilor a dus-o în situaţie de insolvenţă şi s-a adresat instanţei de judecată pentru recuperarea datoriei, plus daune care, după cum spuneam, se cifrau la un total de vreo 20 miliarde lei vechi în septembrie 2011.
– Se ştie cine a semnat acele situaţii de lucrări, pe baza cărora s-au întocmit facturile?
– Fostul primar, contabilul şi dirigintele de şantier. Ciudăţenia cea mare este însă alta: deşi au fost două sau trei termene de judecată, Primăria Corbi nu s-a apărat!…

“Trebuie să ne apărăm poziţia”

– Cum a fost posibilă această situaţie greu de acceptat?
– Mi-e greu şi mie să înţeleg… Am întrebat de ce nu s-a prezentat cineva la proces şi mi s-a spus că nu s-a ştiut despre acele termene de judecată. Dacă acesta este adevărul care se va stabili în urma cercetărilor, la care nu mă îndoiesc că se va ajunge, va indica persoanele care se fac vinovate de această situaţie, oricare ar fi ele, trebuie să răspundă pentru faptele lor!
– Mai precis?
– Noi suntem obligaţi să ne apărăm poziţia! În cazul în care se va ajunge în final la un verdict nefavorabil primăriei, ne vom adresa, la rându-ne, justiţiei, pentru a recupera pagubele de la cei care le-au produs. Repet: vom uza de toate modalităţile legale pentru a ne apăra poziţia, pentru că avem şi argumente!
– Puteţi să ne daţi un punct de reper?
– Deţin informaţii conform cărora fostul primar a dezinformat populaţia. Mereu se văita că nu poate continua lucrarea la alimentarea cu apă din proiectul celor 3 comune demarat acum 7 ani, din cauza faptului că n-a primit banii aşteptaţi de la guvern. Din documentele oficiale în posesia cărora am intrat înainte de preluarea funcţiei de conducere a administraţiei publice locale, rezultă clar că Primăria Corbi primise de la bugetul statului 94% din sumele necesare finanţării proiectului! Concluzia care se impune este aceea că am ajuns în această situaţie delicată din cauza modului în care s-au cheltuit acei bani. Altfel, apa trebuia să curgă prin reţelele care acum sunt îngropate şi îmbătrânesc din cauza faptului că nu sunt folosite. Exemplul cel mai sugestiv este bazinul de apă de la Corbşori, care este destul de depreciat şi nu-şi poate îndeplini menirea.
– Să fi fost şi o problemă de cofinanţare locală?
– Probabil că lipsa asigurării acesteia ne-a dus la procesul cu acea firmă şi la pericolul, cel puţin teoretic, ca primăria noastră să intre în insolvenţă, în cazul unui verdict nefavorabil!
– Ce măsuri efective aţi luat după preluarea funcţiei, pentru a evita un asemenea verdict?
– Datorită litigiului care îşi aşteaptă soluţionarea în instanţele de judecată, lucrarea este blocată la ora actuală. Eu l-am invitat pe dirigintele de şantier la discuţii, pentru a mă lămuri cum s-a ajuns în această situaţie. Vom încerca să vedem ce documente au stat la baza acceptării situaţiei de lucrări prezentate de firmă şi acceptate de reprezentanţii primăriei, ce recepţii s-au făcut şi, mai ales, voi cere o expertizare a acestora. Ştiu că din cele 10 miliarde cerute iniţial de firmă s-au plătit cam 3, astfel că – repet – suntem obligaţi să ne apărăm poziţia prin mijloacele pe care legea ni le pune la dispoziţie. Cine a greşit, va plăti, pentru că nu e permis cuiva să se joace, la modul absurd, cu banii publici şi, în ultimă instanţă, cu soarta comunităţii locale!

A consemnat Eva ADAM

Argesul de nord

Una dintre priorităţile mandatului primarului ales în data de 10 iunie a fost aceea a reparării şi modernizării drumurilor comunale şi de câmp din localitate.

Ea este impusă de realitatea concretă, mai ales în ceea ce priveşte drumurile de acces spre proprietăţile din câmp. Starea lor de degradare este prea bine cunoscută de localnicii care aşteptau de ani de zile o astfel de decizie, dar mai ales trecerea la realizarea concretă.
Pentru că promisiuni au fost destule şi din partea fostei administraţii, dar care n-au produs vreun efect. Odată cu instalarea noii administraţii publice locale, s-a trecut de la vorbe la fapte!

1,8 km de drum la Poenărei

Primul drum reabilitat a fost acesta, şi nu neapărat pentru că era spre satul natal al primarului Virgil Baciu, ci pentru că în 18 august urma să se desfăşoare acolo a IX-a întâlnire anuală a fiilor satului. În 2011 acest drum era ca unul bombardat, punând la grea încercare autoturismele participanţilor. Fondatorul evenimentului le promisese însă că situaţia se va schimba radical, deoarece la viitoarea ediţie, comuna urma să aibă, prin voinţa populară, un alt primar. Şi totul s-a îndeplinit, potrivit angajamentelor asumate. Virgil Baciu a reuşit să facă un drum modern, pietruit cu calcar, mai puţin 200 m din lungimea totală, care se prezenta în condiţii superioare celor din perioada interbelică, după cum îşi aminteau unii dintre bătrânii satului. Atunci, premierul Armand Călinescu făcuse cel mai modern drum sătesc din România la Poenărei, fapt care dăduse localităţii supranumele de “Picior de Paris”. Reuşita de acum se datorează consecvenţei primarului Baciu, care a ştiut să atragă sprijinul unor prieteni, cum ar fi Ştefan Lăzăroiu, care i-a pus la dispoziţie utilaje şi chiar materiale, dar i-a şi stimulat pe săteni să dea o mână de ajutor la configurarea sau curăţarea şanţurilor pluviale de pe marginea drumului. Un mijloc de stimulare a entuziasmului lucrătorilor a fost oferirea unei mese, de care n-a fost străin primarul şi consilierul sătesc Sorinel Păunescu. Să ne mai mirăm că acolo
s-au înghesuit să meargă la muncă şi beneficiarii Legii venitului minim garantat?…

15 km drumuri de câmp reabilitate şi modernizate

Informaţia ne-a fost oferită de către ing. Ion Georgescu, de la primăria locală. Dumnealui ne-a prezentat punctele fierbinţi de lucru din comună. Prima deplasare a fost în punctul Alexandria, din satul Jgheaburi, unde a fost refăcut un drum spre pădure, în lungime de circa 4 km şi s-a asigurat şi o protecţie a caselor din zonă împotriva viiturilor care apăreau în condiţiile unor precipitaţii abundente. S-au făcut nivelări şi balastări, drumul fiind acum circulabil.

La Corbşori, pe străzile Muscelului şi Ruginei se lucra din plin cu utilaje la nivelarea drumurilor şi la pietruiri. Pe Muscelului, din lungimea totală de 4 km, 3 fuseseră deja pietruiţi, iar pe Ruginei, 2 din totalul de 3 km. Acolo urma să se monteze şi un tub într-o zonă sensibilă, pentru protecţia lucrărilor şi gospodăriilor, pentru a prelua apele pluviale, în caz de nevoie. Cetăţenii beneficiari cu care am discutat erau deosebit de mulţumiţi de faptul că lucrurile se mişcau şi chiar nu se sfiau să ceară asfaltare cât mai curând.

Se cere ajutorul parlamentarilor

“Este absolut normal ca oamenii, după atâta aşteptare, să-şi dorească mai mult. Îi rog însă să fie înţelegători, pentru că asemenea lucruri nu se pot face peste noapte, în condiţiile în care resursele de care dispunem sunt limitate.

Tocmai de aceea am căutat să rezolvăm problemele cele mai arzătoare, care ţin de rezolvarea accesului spre proprietăţi şi de alimentarea cu apă. Acum, dacă tot s-a terminat cu campania electorală pentru alegerile locale, ţin să adresez un apel de sprijin parlamentarilor din colegiul nostru, deputatul Mircea Drăghici şi senatorul Mircea Diaconu, pentru comuna Corbi. Datoria aleşilor locali este să gestioneze cât pot mai bine gospodărirea comunităţii, iar pentru a reuşi, au nevoie de tot sprijinul pe care-l pot oferi parlamentarii noştri şi Consiliul Judeţean. Comuna Corbi trebuie să recupereze mari întârzieri în dezvoltare pentru a ajunge din urmă vecinii! Şi când spun asta, mă gândesc şi la drumul judeţean, care ar mai avea nevoie de reparaţii, mai ales în ceea ce priveşte betonarea şanţurilor pluviale, pe care noi le întreţinem în interiorul localităţii. Avem nevoie de colaborarea tuturor factorilor pentru a putea reveni la o normalitate pe care o dorim cu toţii de ani de zile!”, a declarat primarul Baciu.

Oricine ştie că o comunitate umană care nu dispune de utilităţile minime nu are şanse pentru o dezvoltare reală. Infrastructura este marea problemă care aşteaptă soluţii de rezolvare din partea edililor chiar şi acum, la începutul mileniului trei.

Infrastructura rutieră, alimentarea cu energie electrică şi cu gaze, apa potabilă, accesul la televiziunea prin cablu şi la internet sunt, la ora actuală, atributele minimei civilizaţii. Dacă în zona urbană din nordul Argeşului, cel puţin în mare problemele de infrastructură sunt rezolvate, în cea rurală nu se poate vorbi despre aşa ceva. Din 1990 şi până în prezent s-au făcut eforturi considerabile în unele localităţi şi cel puţin în cele de pe văile Topologului şi Argeşului se poate spune că lucrurile au intrat pe făgaşul cel bun. Au rămas mult în urmă comunele de pe văile Vâlsanului şi Râului Doamnei, cel puţin în ceea ce priveşte alimentarea cu apă sau cu gaze.

Drumurile sunt aşa cum le ştim, dar apa este indispensabilă. Cea mai bună dovadă este dată de părăsirea Domneştiului de două firme germane – Dr. Oetker şi Fuchs – tocmai din cauza lipsei utilităţilor. Odată cu ele au dispărut nu numai locuri de muncă pentru localnici, dar s-au subţiat şi veniturile proprii la buget, care ar fi permis demararea unor investiţii.

Aşa s-a făcut că, prin 2005, primarul domnişan recent ales, Gheorghe Vasile, a promovat un proiect de alimentare cu apă a comunei sale, în colaborare cu vecinii de la Pietroşani şi cu cei de la Corbi şi Nucşoara. Întâmplător sau nu, primarii celor 4 localităţi tocmai fuseseră aleşi cu un an înainte. Cel de la Domneşti era liberal, iar cel de la Nucşoara democrat şi cum cele două partide tocmai formaseră fosta Alianţă D.A., care ajunsese la guvernare, s-a ajuns la obţinerea finanţării pentru proiectul de alimentare cu apă, prin OG nr. 7. Nucşoara s-a retras din program şi astfel au rămas celelalte 3 comune. Ca să n-o mai lungim, deşi s-au făcut ceva lucrări, ele nu s-au fina-lizat şi apa nu curge la robinetele din gospodă-riile oamenilor de pe valea Râului Doamnei…

Decizia sistării furnizării apei a scandalizat lumea degeaba!

Partea de nord a comunei Corbi putea fi socotită privilegiată faţă de restul, pentru că gospodăriile dispuneau de apă la robinet. Practic, oamenii erau mulţumiţi că aveau lichidul vital la dispoziţie şi nu-şi puneau problema dacă se poate sau nu consuma fără riscuri. Problema cea mare a zonei este conţi-nutul mare de calcar din apă.

Fostul primar, pentru a asigura necesarul de apă, găsise o soluţie provizorie care, pe modelul nostru balcanic, se permanentizase: amenajase un dren de captare direct din Râul Doamnei şi, cu ajutorul pompelor, trimitea lichidul în reţeaua de distribuţie. Şi asta în condiţiile în care nu exista o staţie de captare, instalaţii de tratare sau de analiză a apei furnizate consumatorilor din Corbi!?!…
Decizia noului primar, Virgil Baciu, de a sista furnizarea apei, i-a scandalizat pe abonaţi, în condiţiile secetei şi caniculei din această vară. Discuţiile purtate i-a convins pe unii de temeinicia hotărârii adoptate de edil, dar nu pe toţi. În fapt, ce se întâmplase? În amonte există un baraj, căruia îi venise rândul să fie decolmatat. Firma care execută lucrările a trimis o atenţionare în acest sens la Primăria Corbi. Râul Doamnei a căpătat în urma acestora o culoare mizerabilă datorită materiilor excavate. Unii localnici nu se sfiesc să vorbească despre poluarea apei, mai ales că în această vară nu prea s-au mai văzut peşti prin apa mâloasă. Vestitul dren al fostului primar s-a colmatat din cauza aluviunilor şi mizeriilor care se scurg în aval. “Ştiu că multora nu le-a convenit această situaţie, dar nu puteam proceda altfel. Practic, eu nu mi-am permis să pun în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor, astfel că am dispus sistarea furnizării apei“, a spus primarul Virgil Baciu.

“Până în octombrie sperăm să rezolvăm problema apei în satul Corbi!”

Noul primar este un om al faptelor, care nu-şi pierde timpul cu vorbe fără acoperire. După ce
s-a lămurit asupra istoriei şi situaţiei reale a alimentării cu apă a satului Corbi, a trecut la aplicarea unor măsuri urgente, raţionale, de rezolvare a problemei. Cu ani în urmă se demarase forarea unui puţ pentru găsirea unei surse bogate de alimentare. Lucrările fuseseră întrerupte atunci când se dăduse de un strat dur de rocă. Virgil Baciu a contactat o firmă specializată în forări, care dispune de tehnologia necesară pentru a ajunge la adâncimea de circa 100 m. După toate probabilităţile, toate formalităţile legale care preced deschiderea lucrărilor, ca şi efectuarea acestora, s-ar putea încheia cu succes până în luna octombrie.
Chestionat ce se întâmplă cu bazinul de alimentare de la Corbşori şi cu reţeaua îngropată din proiectul finanţat pe OG nr. 7, primarul Baciu ne-a informat că întreaga lucrare este în conservare datorită litigiului cu firma de construcţii Biff Internaţional.

“Vom institui o comisie de verificare şi evaluare a stadiului de execuţie a proiectului, ca să putem formula, la rându-ne, cererea legală de remediere a deficienţelor de execuţie, în cazul în care se vor constata.

Şi când spun aceasta, mă refer atât la bazinul de apă, cât şi la reţeaua care trebuie verificată după proiect. Oricum, vom avea destul de tras până când vom ieşi la lumină…”.


Vladimir ALBU
Argesul de nord

Un studiu asupra a 14 localitati pastorale din judetele Sibiu, Arges si Valcea, desfasurat pe parcursul a doi ani, evidentiază falimentul economic al stanelor, pierderea obiceiurilor si mestesugurilor specifice acestor locuri.

Profesori universitari, studenti si voluntari au mers pe teren si au evaluat situatia din acest moment si potentialul de viitor al celor 14 comune, mai ales in ceea ce priveşte dezvoltarea turismului, avand la baza tocmai traditiile si meseriile locului.
Specialistii au observat ca veniturile familiei pastorale nu vin de-a lungul intregului an, ci mai ales in preajma sarbatorilor mari, cu precadere de Pasti. Tendinta oamenilor din satele de munte e de a-si sacrifica animalele.
Mai mult de 30% din veniturile familiei vin din vanzarea carnii ca atare – tai animalul si-l vinzi. Nu mai este, in schimb, rentabil sa prelucrezi carnea, sa faci din ea produse traditionale. Şi asta se vede din faptul ca doar 1,3% din venitul anual al familiei este asigurat din prelucrarea carnii.

Cea mai mare parte din venituri vin din lactate traditionale, branza, telemea, cas si urda. Pastoritul poate, insa, sa supravietuiasca, financiar, in momentul de fata, fie cu ajutorul subventiilor de la stat, fie din agroturism. Si de ce nu din ambele directii, ca sa avem stane moderne unde sa se prelucreze produse traditionale certificate si de calitate.

Sursa: Infoferma.

« Newer Posts - Older Posts »

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Seo wordpress plugin by www.seowizard.org.