Feed on
Posts
Comments

Medalion didactic: profesorul Ion Dinu, de la Şcoala Stăneşti-Argeş

dec. 19th, 2012 by

 

În galeria de portrete ale dascălilor de elită din “Cartea de Onoare” a bătrânei Şcoli Generale din satul Stăneşti, com. Corbi, jud. Argeş, la loc de cinste se află şi portretul învăţătorului Ion Dinu, profesorul meu de matematici şi de muzici, diriginte şi director, un nume de aur, ca şi mentorii săi Constantin Crinu, Nicolae Vitan, Ioan Comandaşu, ctitorii şcolii. La “panoul de onoare” se adaugă, fără-ndoială, toţi profesorii mei din anii cincizeci, colegii săi de cancelarie Nicolae Hera, Mihail Dudu, Margareta Teodorescu (căsătorită Duţoiu), Zina Moisescu, Gh. Ungureanu şi alţii. În “medalionul didactic”, pe care îl păstrez, simbolic, în memoria conştiinţei mele, încă din leagănul copilăriei, la loc de cinste se află, ca o icoană strălucitoare, imaginea blândă şi surâzătoare a “Domnului Dinu”, aşa cum i se spunea familiar în satul nostru. Asumându-mi rolul de “mesager” al multor generaţii de elevi pe care Domnul Dinu i-a păstorit cu har şi grijă părintească, asemenea unui adevărat Dascăl de ţară, aş spune că toţi “îl purtăm cu respect şi recunoştinţă în inimi, pentru dragostea sa cu care ne-a înconjurat în anii şcolarităţii stăneştene; ne fascina nu neapărat cu formule şi ecuaţii de matematici, ci cu vorba-i dulce şi-nţeleaptă, care ne mângâia pe suflet, ca o melodie de leagăn pe strune de vioară”. De altfel, prof. Gh. Ungureanu consemnează în lucrarea monografică “Familii de ieri şi de azi…”: “Învăţătorul Ion Dinu predă matematica la clasele V-VIII în Şcoala Generală din Stăneşti. Sistemul de predare, exerciţiile practice, cunoştinţele sale de muzică îl clasifică pe acesta ca unul dintre cei mai buni dascăli din judeţul Argeş” (Op. cit., p. 102).
Prin amabilitatea doamnelor Maria Miu şi Eugenia Ivănescu, fiicele familiei Dinu, aflăm şi povestea adevărată a învăţătorului şi profesorului Dinu I. Ion, un om cu suflet nobil, o personalitate care şi-a dăruit întreaga viaţă şcolii şi comunităţii stăneştene. A văzut lumina zilei chiar la început de vară, la 1 iunie 1916, în satul Stăneşti (în alt document, se menţionează satul Slănic), judeţul Muscel, în familia Eugeniei (i se spunea familial “Mama Voiţa”) şi a lui Ion Dinu. Era anul când pe cerul senin al patriei pluteau deja norii grei ai Primului Război Mondial. În inima bietei Mame Voiţa, bucuria venirii pe lume a noului fecior s-a stins repede, odată cu plecarea pe front a soţului Ion Dinu. Şi, din păcate, destinul soţului i-a fost tragic pe câmpul de luptă.

dinu

 

Pe o “placă de bronz” turnată în 1936, pe faţada Căminului Cultural, se află imprimate cu litere cernite numele celor 54 “Eroi din satele Stăneşti şi Pârâieşti”: “… şi-au dat viaţa pentru apărarea Patriei, în Războiul pentru Întregirea Neamului”… Printre ei se află şi “Soldatul Dinu I. Ion, din Regimentul 30 Muscel”, tatăl celor trei copii ai slăniceancei Eugenia (Maria, Gheorghe şi Ion). Rămas orfan de război, mezinul Ion a crescut cu dorul de tată în suflet, pornind pe drumul şcolii în satul bunicilor materni, la Şcoala Primară de 4 ani din Slănic, com. Domneşti, unde urmează clasa I cu învăţătorul Dragomir Hera (unchiul profesorului Nicolae Hera). Un an mai târziu, tânăra mamă, văduvă la 22 de ani şi cu trei copii de crescut, îşi adună feciorii pe lângă casă, orientându-i pe toţi spre Şcoala Elementară din Stăneşti. Aici beneficiază de buni învăţători: Constantin Crinu, Nicolae Vitan şi Ioan Comandaşu. Învăţătorul C. Crinu, un bun pedagog şi patriot, rănit şi el la mâna dreaptă, în luptele pentru Întregirea Patriei, “i-a înfiripat copilului în suflet pasiunea pentru carte şi pentru folclorul românesc, precum şi pasiunea pentru vioară”, confirmă fiica sa cea mare, Maria Miu, “pasiune care îl va însoţi toată viaţa, cu o dragoste statornică”…

poza-tataci-noiembrie-1960
Începând cu anul 1929 se înscrie şi urmează cu succes Şcoala Normală de Învăţători “Carol I” din Câmpulung-Muscel, până în anul 1937, când absolvă cu “Diploma de Capacitate pentru Învăţământ”. Tot în această prestigioasă instituţie şcolară îşi aprofundează şi studiul pentru vioară, devenind capabil să descifreze cu uşurinţă diverse partituri muzicale. Este chiar selecţionat în corul şi în orchestra Şcolii Normale. Se dovedeşte şi un “autodidact”, întrucât “prinde” cu uşurinţă cântecele şi jocurile populare auzite la hora satului natal.
După absolvirea Şcolii Normale, urmează Şcoala de Ofiţeri de Rezervă de la Ploieşti (1937-1938), apoi, cu diploma de învăţător în buzunar şi cu vioara sub braţ, tânărul învăţător Ion Dinu porneşte cu entuziasm pe traseele şcolare, în căutarea unui loc de muncă. Pentru doi ani şcolari (1937-1939), predă “Abecedarul” bobocilor de la Şcoala Primară din Vărzăroaia, com. Pietroşani, pe mirifica vale a Râului Doamnei. Se transferă pentru încă doi ani şcolari, la Şcoala Primară din Valea Româneştilor (1939-1941), în apropiere de Câmpulung-Muscel, iar de la 1 octombrie 1941 până la 1 septembrie 1945, se apropie de capitală, la Şcoala de 7 ani Ciocăneşti, plasa Snagov, raionul Răcari.

poza-tataci-18-martie-1941-cu-plutonul-de-instructie
Ca sublocotenent de rezervă, e nevoit să participe la instruiri militare şi concentrări de înaintare la gradul de locotenent. Vremurile tulburi, care s-au abătut peste Europa, impun, firesc, şi mobilizarea tânărului locotenent, combatant, în 1941, la Regimentul 30 Dorobanţi-Muscel, fiind numit comandant de pluton pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial. A luptat pe ambele fronturi, atât pe cel din est, până la Stalingrad, cât şi pe cel din vest, până în Ziua Victoriei, la 9 Mai 1945. A luptat, se pare, şi în Divizia de voluntari “Tudor Vladimirescu”. “În luptele de la Iaşi (povesteşte doamna Mariana Miu), la 20 august 1944, comandantul de pluton Ion Dinu este luat prizonier în URSS şi dus în lagărele Oranchi şi Manastîrca, regiunea Gorki, până în august 1945, când revine în ţară. Este reintegrat în Armata Română, în funcţia de comandant de companie, dar în bătăliile care au urmat, este rănit la Ilut Temuş (URSS) şi internat în Spitalul Francez din Bucureşti. În 1946 este lăsat la vatră” (După Maria Miu, Ion Miu “Exemplul prof. Ion Dinu”, B.C. nr. 2/17/2009, p. 7).
Pentru eroismul dovedit pe câmpul de luptă, ofiţerul Ion Dinu, devenit între timp căpitan şi “veteran de război”, primeşte înalte distincţii din partea Armatei şi statului român: decoraţiile “Coroana României”, cu Spade în grad de Cavaler cu Panglică de “Virtute Militară”, precum şi “Steaua României” în grad de Cavaler, cu Panglică de “Virtute Militară”.
După perioada grea a războiului, rănit şi călit în crâncene lupte cu ruşii, apoi cu nemţii, dar şi “galonat” cu prestigioase decoraţii şi medalii, ca dovezi de eroism, tânărul învăţător reuşeşte să se întoarcă pe meleagurile natale, încadrându-se, la 1 septembrie 1946, la Şcoala Primară de 4 ani din Pârâieşti, unde funcţionează până la 20 septembrie 1948. După această dată se transferă pe catedra de matematică (completare fizică şi muzică), la Şcoala Elementară de 7 ani din Stăneşti. Din 19 ianuarie 1949 este numit şi director, funcţie pe care o îndeplineşte până la 31 august 1952. În aceeaşi perioadă (1949-1952) îndeplineşte şi funcţia de şef la Secţia de Învăţământ şi Cultură, Comitetul Provizoriu, din Plasa Domneşti. Catedra de mate-matică de la Şcoala Generală Stăneşti o păstrează până la 31 august 1974. Apoi, se întoarce la “vechea dragoste”, catedra de învăţător, pe care funcţionează din 1 septembrie 1974, până la 31 august 1977, când se pensionează, pentru limită de vârstă, având peste 40 ani de activitate didactică.
Pe lângă munca de la catedră, învăţătorul şi profesorul Ion Dinu s-a implicat firesc şi în activitatea cultural-educativă şi artistică în rândul elevilor, precum şi în activitatea din Căminul Cultural din Stăneşti, unde colaborează mulţi ani cu înv. Maria Dudu, directoare de Cămin Cultural şi instructoarea formaţiei de dansuri de la Stăneşti, cunoscută în întreaga ţară. Urmează cursuri de coregrafie la CÎCPMAM Piteşti, obţinând şi diploma de “Instructor Cultural” al formaţiilor de dansuri populare. Înfiinţează formaţii folclorice în şcoală şi în Căminul Cultural, formaţii cu care obţine peste 30 trofee, în festivalurile judeţene şi republicane, începând cu anul 1951, până în anul 1981, când i se acordă “Diploma de Onoare” pentru întreaga activitate. Dansatorii stăneşteni susţin spectacole pe litoralul Mării Negre şi pe Valea Prahovei, acompaniaţi de Orchestra “Doina Argeşului” din Piteşti. Aşa cum citim în “Monografia satului Stăneşti”, înv. Ion Dinu era de fapt “vioara întâi” în întreaga activitate culturală. De aceea, pentru rigurozitatea informaţiei, consemnăm aprecierile autorilor aşezate cu sfinţenie în monografia amintită: “Înv. Dinu Ion, în cadrul Şcolii Generale Stăneşti, a format şi instruit echipele de dansuri şi de cor ale şcolarilor şi pionierilor, între anii 1948-1977. Formaţia de dansuri populare a şcolarilor a dobândit o faimă binemeritată, clasându-se în anul 1968 pe locul I la Festivalul cultural-artistic al pionierilor şi şcolarilor şi pe locul al III-lea la faza republicană din anul 1971. Cunoscător al viorii, a sprijinit activ formaţia de dansuri a Căminului Cultural între anii 1948-1969, pe care a instruit-o în continuare după pensionarea învăţătoarei Maria Dudu” (Nicolae Hera şi Gh. Ungureanu, “Satul Stăneşti, judeţul Argeş, schiţă monografică”, Ed. “Litera”, Bucureşti, 1984, p. 127). Trebuie menţionat că formaţia de dansuri a Căminului Cultural (instruită de înv. Maria Dudu, corepetitor înv. Ion Dinu) atinge strălucirea artistică la “Dialog la distanţă” (27 martie 1966), când pe scena “Operei Române” din Bucureşti se încheia spectacolul folcloric al regiunii Argeş cu “Brâul pe şase” de la Stăneşti, coloana fiind încheiată chiar de semnatarul acestor rânduri, pe atunci “student-dansator”.
Prin voinţă şi perseverenţă, învăţătorul Ion Dinu a urcat toate treptele didactice, obţinând gradele şi titlurile de “Învăţător Fruntaş” şi “Învăţător Emerit”. Ca semn de preţuire pentru întreaga sa activitate, Prezidiul MAN i-a conferit “Medalia Muncii” (14 februarie 1950), iar Ministerul Învăţământului şi Culturii i-a acordat Ordinul “Meritul Cultural”, clasa a III-a (26 iunie 1969).

dinu1
În general, Domnul Dinu ducea o viaţă modestă, liniştită, fără abuzuri, în armonie cu natura înconjurătoare. Pe lângă pasiunea pentru vioară şi pentru lectură, Domnul Dinu îşi amenajase o grădină frumoasă în jurul casei, cu mulţi stupi de albine, pomi fructiferi şi parc cu flori. Avea şi preocupări ciudate, acelea de a “împăia păsări şi animale mici”, pentru a le da o “nouă însufleţire”.

dinu-iarasi
Domnul Dinu a fost şi un bun familist. Aşa cum descrie colegul său de cancelarie, prof. Gh. Ungurenuş, în cartea “Familii de ieri şi de azi…”, Domnul Dinu “se căsătoreşte cu o tânără şi frumoasă fată cu chipul brunet, ochi negri ca mura, păr negru ca pana corbului, privire de foc ce a topit inima băieţilor, cu Marioara Dumitru din Poduri” (Op. cit., p. 102). Împreună vor avea trei fete frumoase, distinse şi inteligente (Maria, Eugenia şi Ileana), toate absolvente ale Şcolii Normale din Câmpulung-Muscel. Încă din şcoala primară s-au dovedit foarte bune dansatoare. Fiica cea mare, înv. Maria Dinu-Miu, căsătorită cu prof. Ion Miu, din Corbşori, a pus bazele Grupului folcloric al Şcolii Generale din Corbşori, laureat recent cu “Premiul de Excelenţă” pentru “păstrarea şi valorificarea tradiţiilor folclorice rurale”. “Ca locuitori şi dascăli ai şcolilor din sat”, Ion şi Maria Miu au realizat “Monografia satului Corbşori, comuna Corbi, judeţul Argeş” (Ed. “Alean”, 2007), o bijuterie de carte, “ca un pios omagiu adus generaţiilor trecute, pentru cei de astăzi şi pentru cei ce vor veni” (Cuvântul autorilor, p. 8). Eugenia, fiica cea mijlocie a familiei Dinu, căsătorită cu profesorul coregraf Mircea Ivănescu, din Curtea de Argeş, este învăţătoare de elită la Şcoala Generală “Mircea cel Bătrân” (Nr. 4) din “Capitala Basarabă”. Ani de zile a activat ca membră a Ansamblului folcloric “Argeşul” al Casei de Cultură, făcând numeroase turnee în ţară şi peste hotare (Olanda, Germania, Cehoslovacia etc.). Stimata doamnă Eugenia Ivănescu a organizat, împreună cu soţul, Asociaţia folclorică “Brâuleţul”, iniţiind împreună cu organele locale şi Festivalul Internaţional de Folclor pentru Copii şi Tineret “Brâuleţul”, care se desfăşoară anual în municipiul Curtea de Argeş. La rândul ei, învăţătoarea Ileana, mezina familiei, căsătorită în Piteşti cu colonelul Titel Crinu, s-a dovedit, ca şi surioarele sale, o talentată dansatoare în formaţiile din Stăneşti, punându-şi în valoare zestrea moştenită de la părinţi.
Cu sentimentul datoriei împlinite, venerabilul Domn Dinu, la aproape 91 de ani, îşi găseşte odihna-i veşnică, la 1 martie 2007, răpus de ani ca un copac viguros doborât de furtuni. A intrat în armonie cu “Stelele din Clopotniţa de lacrimi” a Bisericii “Sf. Voievozi” din Pârâieşti, sub lespedea de marmură din cripta familiei, unde comunitatea locală îi va păstra peste veacuri aprinsă candela-i neuitării, pentru cinstirea lui întru eternitate…

 

Tags:

Posted in corbi arges | No Comments »

Spectacol de colecţie la Corbi

dec. 19th, 2012 by

 

 

 

Duminică, 2 decembrie, la prânz, Căminul Cultural Stăneşti a găzduit tradiţionala ediţie anuală a Festivalului “Florile dalbe”. Directorul instituţiei, Claudia Rotaru, ne-a informat că participarea a fost numeroasă, nu mai puţin de 14 formaţii reprezentative din mai multe localităţi din zona de nord a Argeşului fiind prezente pentru a concura la reuşita unui spectacol de excepţie. Dintre acestea a nominalizat cele două ansambluri locale, precum şi pe cele din Arefu, Domneşti, Tigveni, Valea Iaşului, Vlădeşti şi Godeni.

camin cultural

Datinile şi colindele specifice fiecărei localităţi în perioada sărbătorilor de iarnă au făcut deliciul spectatorilor, emoţionându-i pe cei mai în vârstă, care şi-au adus aminte de copilăria în care înfruntau nămeţii pentru a merge cu colindul din casă în casă, potrivit obiceiurilor păstrate din moşi-strămoşi. Costumele populare, cu particularităţile lor, au fost o încântare, mai ales pentru că multe din ele aveau vârste venerabile şi fuseseră purtate de şiruri lungi de înaintaşi. “Ediţia din acest an a fost una foarte reuşită, iar micuţii artişti au avut plăcuta surpriză ca la final să primească pungi cu cadouri din partea primarului Virgil Baciu”, a încheiat Claudia Rotaru.

Tags:

Posted in corbi arges | No Comments »

Virgil Baciu luptă pentru oamenii satelor!

dec. 5th, 2012 by

În 22 noiembrie, de la ora 12.00, sala de consiliu de la Primăria Curtea de Argeş abia a făcut faţă mulţimii celor care au venit să participe la reuniunea Colegiului Prefectural.

Prefectul Cristian Soare a venit însoţit de şefii direcţiilor deconcentrate şi de vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Ion Popa. Deputatul de Curtea de Argeş, Mircea Drăghici, a ţinut, de asemenea, să participe la reuniunea în care se dezbăteau multe probleme ale oamenilor din colegiul său, având dubla calitate de parlamentar şi de consilier onorific al premierului Victor Ponta. Domnia sa a dat multe răspunsuri pertinente solicitărilor formulate de participanţi. Practic, responsabilii cam din toate domeniile de interes din viaţa judeţului au fost prezenţi: ec. Petre Cojocaru (DGFP Argeş), Corneliu Vasilescu (Direcţia Agricolă), Florin Gardin (IŞJ), Adrian Dobrin (Direcţia de Statistică), Armand Chiriloiu (Direcţia Silvică), Daniel Lupu (DSVSA), Dan Nicolae (comandant Poliţia Judeţeană), Valeriu Olteanu (OCPI), Iulian Nicolae (AJOFM, care avea să fie înlocuit din funcţie peste 5 zile), Marius Lungescu (Inspectoratul de Stat în Construcţii), Laurenţiu Achimescu (Sport), George Iliescu (AFDRP), Nicolae Burcea (Garda Financiară), Elena Pană (Garda de Mediu), Ion Creangă (OSPA), Georgeta Armanaschi (Vamă), col. Ion Popa (ISU Argeş) şi alţii. Dintre primarii din zonă i-am remarcat pe Nicolae Langer, Gheorghe Minculete şi Doru Dumitru Slătineanu (din localităţile de pe Valea Topologului), Vasile Sava, Remo Mateescu şi Nicolae Barbu (comunităţi de pe Valea Argeşului), Alecu Evlampie (Vâlsan), Virgil Baciu şi Ion Cojocaru (Râul Doamnei), care au ţinut să ridice şi probleme cu care se confruntă cetăţenii din loca-lităţile pe care le conduc. Au fost prezenţi, de asemenea, directori şi responsabili ai unităţilor şcolare preuniversitare din zonă. Demn de remarcat este faptul că, acolo unde s-a putut, s-au dat pe loc soluţiile de rezolvare ale acestora, iar în rest, au rămas în studiu, inclusiv cele care presupun promovarea unor iniţiative legislative în viitorul parlament. Pe ordinea de zi a reuniunii au figurat 3 puncte: o informare din partea Direcţiei de Statistică, privind recensământul agricol şi al populaţiei, o alta de la Casa Judeţeană de Pensii şi, în sfârşit, prezentarea planului de măsuri stabilit prin colaborarea cu ISU de către Prefectura Argeş, pentru prevenirea incendiilor şi a efectelor unor calamităţi (înzăpeziri, inundaţii ş.a.m.d.). S-a remarcat faptul că se doreşte o mai bună colaborare între părţi pentru eficientizarea actului administrativ şi s-au identificat şi soluţii în acest sens, sugerând o încercare de schimbare a stilului de lucru, ceea ce nu este deloc rău!

Un edil curajos

Purtător de cuvânt al şefilor de administraţii publice locale a fost Virgil Baciu, chiar dacă nu era – politic vorbind – afiliat la USL, ai cărei reprezentanţi erau majoritari în sală. Edilul-şef din Corbi a ridicat la Colegiul Prefectural mai multe probleme cu care se confruntă locuitorii din comuna sa. Una dintre cele mai importante a fost aceea a adeverinţelor lunare care trebuie depuse la Fisc de către beneficiarii de ajutoare sociale. Propunerea lui Baciu a fost să se renunţe la taxa percepută pentru aceste documente şi să se revină la sistemul de dinainte, când asemenea adeverinţe se cereau trimestrial. Cum în sală era prezent şi şeful de la DGFP Argeş, ec. Petre Cojocaru, răspunsul s-a dat pe loc şi a fost favorabil propunerilor primarului Baciu. La fel s-a soluţionat şi pro-punerea ca pentru ajutorul de lemne să se întocmească liste la nivelul administraţiilor publice locale şi să se renunţe la dosare individuale. Tabelele nominale ar putea să fie trimise la forul de rigoare prin fax, prin poşta electronică sau prin sistemul de curierat, de la primărie. Nu în ultimul rând, Virgil Baciu a cerut o soluţionare a problemei sigilării şi desigilării cazanelor de ţuică. “Noi suntem într-o zonă cu multe prune şi obligaţia de a merge la Vama din Piteşti cu capacele cazanelor pentru îndeplinirea acestei formalităţi este destul de greu de îndeplinit. Oare nu se poate găsi o posibilitate ca oficiali ai Vămii să vină la faţa locului?” “Nu avem combustibil alocat pentru astfel de deplasări!”, a răspuns scurt Georgeta Armanaschi.
În replică, s-a propus să fie acoperit costul combustibilului de către comunităţile locale interesate, dar a fost evident că nu aceasta era problema reală. Virgil Baciu n-a renunţat, propunând apoi să se instituie un formular standard, pe care angajaţii primăriei să-l completeze, în care să se specifice ziua când se începea activitatea la fiecare cazan şi cea în care urma să înceteze, iar intervalul respectiv să fie strict monitorizat de cei care vor fi împuterniciţi pentru aceasta.
Un răspuns ferm la această problemă nu s-a dat, dar s-a sugerat că se vor analiza propunerile, cu atât mai mult cu cât deputatul Mircea Drăghici le-a considerat drept pertinente şi reflectând probleme reale ale cetăţenilor. Totuşi, domnia sa a ţinut să-i amintească primarului pedelist că ele au fost generate de decizii ale guvernărilor conduse de Emil Boc, iar acum se cere să le rezolve actuala conducere administrativă a ţării, dirijată de Victor Ponta. “Poate că dl. Baciu se gândeşte să adere la USL”, a dat-o pe glumă deputatul care, în mod evident, era mulţumit de faptul că un primar din opoziţie apela cu încredere la autorităţile actuale, convins că astfel putea să rezolve problemele din comunitatea pe care o conducea.

Nu în ultimul rând, trebuie consemnat faptul că primarul Baciu s-a interesat şi de modul în care administraţiile publice rurale ar putea intra în posesia alimentelor europene pentru oamenii cu probleme sociale. Acestea urmează să fie distribuite înainte de Sărbătorile de iarnă, după ce toate produsele de pe listă vor fi aduse de firma bulgară care a câştigat licitaţia şi vor intra în depozitele Consiliului Judeţean.

Eva ADAM – ARGESUL DE NORD

Tags:

Posted in corbi arges | No Comments »

Prefectura vrea să aducă un fabricant german de sucuri

nov. 14th, 2012 by

Nu cu mult timp în urmă, Prefectura Argeş anunţa că intenţionează să găsească un partener serios în exteriorul ţării, posibil în Germania sau în Austria, pentru un proiect privind înfiinţarea în nordul judeţului a unei fabrici de sucuri naturale. „Vrem să exploatăm la maxim potenţialul extrem de mare pe care-l are zona de nord a judeţului, în ceea ce priveşte fructele cultivate, precum şi cele de pădure”, spunea prefectul de Argeş, Cristian Soare, în urmă cu câteva săptămâni, în cadrul unei conferinţe de presă. „Aş merge pe mâna directorului de la „Dr. Oetker”, din Curtea de Argeş, pentru că are deja relaţii şi cunoştinţe în mediul de afaceri german”, adăuga subprefectul de Argeş, Gheor­ghe Marin. Iar cu o reţea foarte bună de colectare, în primul rând „din judeţul Argeş, dar şi din judeţele vecine, cum ar fi Braşovul” sau Vâlcea, „am crea un brand nou, alături de numeroase locuri de muncă”, adăugau cei doi reprezentanţi ai Guvernului în teritoriu.

Proiect de 4 depozite de fructe pe văile principalelor râuri din judeţ


„Bine ar fi să se lege frumos şi eficient această iniţiativă a Prefecturii”, este de părere primarul din Corbi, Virgil Baciu. „Nu numai că este încă în picioare proiectul meu cu depozitul de fructe, dar a prins chiar contur unul mai mare, cu patru unităţi de acest gen. La anul, poate începe”, a adăugat Baciu. El a mărturisit că Asociaţia Grupul de Acţiune Locală (GAL) Făgăraşul de Sud – Ţinutul Posadelor are un plan de dezvoltare locală a teritoriului pe perioada 2010 – 2013, cu şanse mari de reuşită în baza unui parteneriat public privat. În acest GAL sunt cuprinse 15 primării, dintre care 14 sunt din Argeş, iar una singură din judeţul Vâlcea. „Între cele 15 ale noastre se numără primăriile din Corbi, Albeştii de Argeş, Arefu, Brăduleţ, Cicăneşti, Domneşti şi Nucşoara”, a mai spus Virgil Baciu.

Locuri de muncă în plus pentru argeşeni


Asemenea depozite de fructe, corelate cu o activitate de producţie de sucuri naturale ar crea o mulţime de locuri de muncă. „În primul rând sunt locurile de muncă create cu ocazia construirii depozitelor, apoi cele cu personalul de funcţionare şi de lucru la depozite”, a enumerat Virgil Baciu. „M-am apucat deja de reabilitarea drumurilor de acces ale oamenilor către grădinile şi livezile de la marginea comunei. Vorbim deja despre 25 de kilometri de drum, dintre care am pietruit deja 18”, a spus primarul din Corbi. „Acesta a şi fost unul dintre proiectele mele din campania electorală: să stimulez economia locală, iar proiectul depozitelor de fructe, alături de piaţa de desfacere, fie că vorbim despre o fabrică de sucuri sau despre vânzare cu amănuntul, este foarte potrivit”, a concluzionat Virgil Baciu, primarul din Corbi.

Tags:

Posted in corbi arges | No Comments »

Anunt Primaria Corbi

nov. 9th, 2012 by

ANUNT SPRE CUNOSTINTA GENERALA

Tags:

Posted in corbi arges | No Comments »

Virgil Baciu, preşedinte de GAL

nov. 7th, 2012 by


Primarul comunei Corbi a fost ales preşedinte al Grupului de Acţiune Local “Ţinutul Posadelor”, înlocuindu-l pe fostul viceprimar domnişan Adrian Achim. În cadrul organismului sunt cuprinse mai multe localităţi de pe văile Râului Doamnei, Vâlsanului şi Argeşului, iar fondurile pe care le are la dispoziţie sunt de circa 2,8 milioane euro, din care, spune noul preşedinte, nu s-a cheltuit vreun leu pentru programe de dezvoltare. “Alte organisme de acest gen ne-au luat-o mult înainte, căci au implementat deja 2-3 măsuri, ale căror rezultate pozitive încep să devină vizibile. Noi trebuie să ne mişcăm repede, cu maxim de eficienţă acum, astfel că la 15 noiembrie vom demara o primă măsură, care se va finaliza la jumătatea lui decembrie. Din primăvară vom începe o adevărată ofensivă, cu alte 4, astfel încât să generăm bazele unor dezvoltări durabile pentru toate localităţile care intră în componenţa GAL”, a declarat preşedintele Baciu.

Dan BASARAB

Tags:

Posted in corbi arges | No Comments »

Profesorul Nicolae Hera, un nume de rezonanţă sonoră pentru argeşeni, un spirit de aleasă lumină…

nov. 7th, 2012 by

O prezenţă proeminentă în peisajul cultural-educativ argeşean este, fără îndoială, profesorul şi juristul Nicolae Hera, un nume care înnobilează comunitatea stăneşteană prin distinsă rezonanţă şi învăţăminte trainice. Portretul său luminos, în chip de efigie strălucitoare, pe o monedă de aur, mi-a impresionat copilăria şi adolescenţa cu imaginea-i impunătoare şi vorba-i înţeleaptă, cu sfaturi pornite din inima unui Apostol adevărat.

După noian de vremuri scurse în zbuciumul vieţii, parcă-l revăd întocmai, şi astăzi, prin chenarul vioriu al amintirilor, pe omul Nicolae Hera, profesorul meu de istorie-geografie din Şcoala Elementară de 7 ani Stăneşti, demonstrând cu indicatorul pe harta României va-loarea “minunilor” cu care ne-a înzestrat din belşug Dumnezeu, apărate şi păstrate de moşii şi strămoşii noştri, cu sacrificii…
Este o mare onoare pentru mine şi chiar o datorie de suflet să evoc în pagini de lumină personalitatea omului şi pedagogului Nicolae Hera, născut la 29 septembrie 1908, în familia Joiţa şi Nicolae Hera, din satul Pârâieşti, com. Stăneşti, fostul judeţ Muscel. A trăit intens, trudind pe altarul sfânt al şcolii româneşti, trecând prin vremuri tulburi, cu prea puţine izbânzi, unele cu amintiri dureroase, retrăgându-se obosit, la 29 mai 1996, în vârstă de 88 ani, pentru odihna-i veşnică în cimitirul Bisericii “Sfânta Treime” din Stăneşti.
Tatăl său, născut în satul Slănic, com. Domneşti, s-a stabilit în cătunul Pârâieşti în 1904, prin căsătorie, întregindu-şi în câţiva ani familia cu trei copii: Maria, Irina şi Nicolae. Deşi cu copii mici acasă, datoria de patrie îl mobilizează pe tânărul tată pe frontul din primul război mondial, unde se remarcă “prin vitejie şi curaj
în bătălia de la Vidombac” (povesteşte prof. Gh. Ungurenuş în “Familii de ieri şi de azi…”, p. 31) iar, în retragere, bata-lionul său luptă prin tranşeele de pe Flămânda şi Valea Mare-Pravăţ, pe culmile Mateiaşului, pentru apărarea Câmpulungului. După război, cu “patria-n suflet şi boala-n oase”, cum se spune din bătrâni, se întoarce în sânul familiei, bolnav, în scurt timp găsindu-şi sfârşitul. Astfel, rămânând văduvă, “Lelea Zinca” (cum îi spuneam noi, pârâieştenii), cu trei copii la vârste fragede şi cu mari greutăţi gospodăreşti, este nevoită să-l trimită pe micuţul Nicolae la Şcoala Primară şi Elementară din Slănic, com. Domneşti, pentru a fi
sub supravegherea bunicilor paterni şi, mai ales, pentru a învăţa carte sub aripa exigentă a învăţătorului Dragomir Hera, fratele mai mare al regretatului său soţ.
La îndemnul unchiului dascăl şi cu binecuvântarea iubitei mamei, adolescentul Nicolae Hera urmează Liceul “Dinicu Golescu” din Câmpulung-Muscel, absolvind cursurile ca şef de promoţie. Dar posibilitatea de a ajunge student era pentru el încă un vis irealizabil… Cunoscându-i necazurile mamei-văduve, băiatul nici nu îndrăznea să-i vorbească despre continuarea studiilor sale la Bucureşti. Destinul îi surâde, descoperind întâmplător, un anunţ într-un ziar: “Anonimul X oferă o bursă pentru un student la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti, prin profesorul universitar Petre Panaitescu, care va răspunde de examinare şi corectitudine. Se pot înscrie candidaţi din tot cuprinsul României” (“Familii de ieri…”, p. 32). Deşi era vorba de un singur loc şi de numeroşi concurenţi, tânărul absolvent de liceu, încurajat şi de profesorii săi câmpulungeni, participă la examen şi obţine cel mai mare calificativ. Profesorul examinator Petre Panaitescu, titularul catedrei de slavistică din Facultatea de Istorie, îl promovează cu bursă, fiind încântat de rigoarea şi seriozitatea cu care candidatul Nicolae Hera tratase subiectul propus. (Era vorba de tema “Influenţa slavilor asupra formării poporului şi limbii române”). Cu bursa şi-a achitat o parte din cheltuieli la facultate şi cantină, dar niciodată n-a aflat numele “Anonimului X”, ca să-i mulţumească pentru generozitate…
Preocupat şi de alte “studii universitare”, pe lângă Facultatea de Istorie, studentul Nicolae Hera se înscrie şi la cea de-a doua facultate, urmând cu succes şi cursurile Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Bucureşti. După cursuri şi în timpul vacanţelor studenţeşti, se implică şi în activităţi obşteşti de “culturalizare a poporului”, în spiritul principiilor propuse de însuşi Regele Carol al II-lea, care “inaugurase epoca de aur a culturii” (cum remarca Liviu Rebreanu). Prin “Fundaţiile Culturale” înfiinţate şi îndrumate de sociologul Dimitrie Gusti (1880-1955) şi de conf. univ. Henri Stahl (1901-1991), stăneşteanul Nicolae Hera urmăreşte “reactivarea şi reorganizarea Căminului Cultural Picior de Plai din Stăneşti, înfiinţat încă din anul 1924”, pe lângă şcoală. Găseşte momentul oportun să atragă fonduri şi forţă de muncă pentru construcţia unui local propriu de cămin cultural şi în satul său natal: “Localul a fost construit între anii 1934-1936, prin participarea unor echipe studenţeşti, care au pus piatra fundamentală a clădirii actualului local. S-a putut observa atunci entuziasmul stăneştenilor, aportul lor prin muncă obştească cu braţele şi atelajele, ca şi iniţiativa şi îndrumarea învăţătorilor din acea perioadă”, precizează N. Hera în monografia “Satul Stăneşti”… (p. 84). Finalizată “de roşu” în anul 1936, clădirea a fost inaugurată cu denumirea Căminul Cultural “Marele Voievod Mihai I” din Stăneşti. La ceremonial a participat, desigur, şi tânărul prof. Nicolae Hera, fiind remarcat printre “ctitorii principali ai localului”. În anii următori, echipele de studenşi au revenit la Stăneşti pentru construcţia “Băilor populare” şi a unui teren de sport. Deşi n-a mărturisit niciodată, se presupune că prof. Nicolae Hera face parte dintre principalii ctitori ai Căminului Cultural, Băilor Populare şi terenului de sport. Din iniţiativa lui şi a scriitorului Emanoil Bucuţa s-a turnat, pe faţada Căminului Cultural, şi “o placă de bronz, cu numele eroilor stăneşteni căzuţi pentru apărarea patriei”.
Absolvent al Facultăţii de Istorie cu calificativul “Magna cum laude”, cu diplomă semnată de acad. Nicolae Iorga, dar şi absolvent al Facultăţii Juridice din Bucureşti, profesorul şi juristul Nicolae Hera, cu două diplome în buzunar, porneşte în căutarea unui loc de muncă… În primul an se angajează ca avocat la Tribunalul de Plasă Domneşti (1936), însă, dezamăgit de felul în care se desfăşurau “procesele”, demisionează după un an de avocatură: “Aici dreptatea iese din buzunarul procurorului şi al judecătorului (mărturiseşte N. Hera), nu după prevederile legilor, după interesele inculpatului, ci ale inculpatorului şi judecătorului” (După Gh. Ungurenuş, “Familii de ieri…”, p. 34).
În speranţa că diploma de la Istorie poate avea mai multă “greutate” la angajare, tânărul profesor porneşte în căutarea unui nou loc de muncă. Nu oricine se poate lăuda cu “Magna cum laude”, sub semnătura marelui N. Iorga! Prin bunăvoinţa admirabilei doamnei institutoare Ana Hera-Dumitru, fiica cea mică a familiei Hera (căsătorită cu prestigiosul profesor de matematică şi director de şcoală Lavrente Dumitru), care a strâns cu grijă şi cu multă rigoare în arhiva familiei toate datele importante (adeverinţe strânse de tatăl său, pentru dosarul de pensio-nare), putem consemna traseul angajărilor în învăţământ ale profesorului Hera, în căutarea unei catedre stabile de istorie. Pentru un an se angajează suplinitor la Gimnaziul mixt din Vatra Dornei (1937-1938), apoi încearcă să se apropie de casă, angajându-se în anul următor la Liceul “I.C. Brătianu” din Piteşti (1938-1939). Se reîntoarce în capitală, pentru un an, ca profesor de istorie la Liceul “Mihai Eminescu” din Bucureşti (1939-1940). Pleacă din Bucureşti, tot pentru un an, la Cursul de ucenici Târgovişte (1940-1941), apoi, în anul următor, la Cursul de ucenici Piteşti (1941-1942). Deşi căsătorit, cu doi copii mici, prof. N. Hera e nevoit să plece pentru un an şi mai departe, tocmai în Basarabia, suplinind la Gimnaziul teoretic de băieţi Bolgrad (1942-1943). În acest an (1943), trăieşte, în mod tragic, drama trecerii soţiei Anişoara Hera la cele veşnice, rămânând cu doi copii mici orfani de mamă. Dar n-a fost încovoiat de soartă… Îşi lasă copiii în grija bunicilor şi pleacă din nou “pe drumuri”, încadrându-se la Gimnaziul comercial Vălenii de Munte, unde rezistă ca suplinitor doi ani (1943-1945). Pentru încă doi ani găseşte o catedră de istorie la Liceul teoretic din Găeşti (1945-1947), apoi revine pentru încă un an la Liceul comercial de băieţi din Piteşti (1947-1948). Se apropie, de casă, suplinind un an şcolar la Şcoala Corbi (1948-1949) şi se titula-rizează, în sfârşit, la Şcoala Elementară Stăneşti, în ianuarie 1949, unde rămâne definitiv pe catedra de istorie-geografie până în anul 1971, când se pensionează după 45 de ani vechime în muncă şi limită de vârstă. Trecând prin cele 16 şcoli şi tot atâtea localităţi din ţară, putem spune că, de-a lungul anilor, a trăit “coşmarul suplinitorului”, în căutarea unui loc de muncă… La Şcoala Generală Stăneşti se întâlneşte şi colaborează cu dascăli de elită ca Ion Dinu, Mihail Dudu, Margareta Teodorescu-Duţoiu, Gh. Ungureanu, cu acesta din urmă realizând şi
valoroasa monografie “Satul Stăneşti, judeţul Argeş”.
Revenind la distinsa-i familie, menționăm că tânărul Nicolae Hera s-a căsătorit în anul 1936, la Stăneşti, cu Anişoara Marian, fata Sevastiţei şi a lui Toader Marian, o familie onorabilă, cu rădăcini adânci în istoria comunei, descendenţi din strămoşul “Marian sin Toader” menţionat ca principal ctitor “la biserica veche din satul Domneştii de Sus” (zidită în 1828), apoi, “ctitor al Bisericii Sfânta Treime din Stăneşti, construită între anii 1831-1834”. Pe peretele interior dinspre nord al bisericii stăneştene sunt zugrăviţi “Jupan Marian sin Toader şi soţia dumnealui Maria”, în costume naţionale. (Vezi Nicolae Hera – “Satul Stăneşti, judeţul Argeş”, schiţă monografică, p. 88).
În tânăra familie Hera, încă din primii ani de căsnicie au apărut şi primii doi copii: în 1937 s-a născut Mariana (căsătorită Chirca, în Piteşti), absolventă a Academiei de Ştiinţe Economice, multă vreme economist-şef la Trustul de Petrol Piteşti, iar în 1941 s-a născut Alexandru (Săndel) Hera, absolvent al Institutului de Construcţii Bucureşti, secţia Geodezie. În prezent, pensionar, Săndel s-a retras pe meleagurile natale, în apropierea casei părinteşti.
În cea de-a doua căsnicie, cu înv. Emilia (Popescu) Hera, din Vălenii de Munte, tinerii şi-au întregit familia cu fiica Ana Hera-Dumitru (născută în 1947), institutoare, urmând vocaţia iubitei sale mame. Rămânând în casa părintească, distinsa Ana le-a fost sprijin de nădejde la bătrâneţe ambilor părinţi.
Profesorul Nicolae Hera n-a făcut niciun fel de politică, n-a fost membru PCR, refuzând să gireze cu numele său propaganda comunistă. Pe lângă activitatea didactică, s-a ocupat şi de biblioteca comunală, sporindu-i an de an patrimoniul de carte, iar ca jurist a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al “Comisiei de împăciuire”, pe lângă Primăria comunei Stăneşti, respectiv Corbi.
Monografia “Satul Stăneşti, judeţul Argeş”, semnată de Nicolae Hera şi Gh. Ungureanu (Ed. “Litera”, Bucureşti, 1984), redactată după toate regulile unei lucrări ştiinţifice, este principala sa operă scrisă care şi-a încrustat valoarea “ca document istoric” pe frontispiciul autohton al stăneştenilor. Autorii au realizat periodizarea vieţii şi activităţii locuitorilor satului Stăneşti, prin reconstituirea unor importante epoci istorice. Amintesc principalele capitole redactate de prof. Nicolae Hera: 1. “Satul Stăneşti pe firul istoriei” (vechimea, numele satului, moşia satului, parte a domeniului Mănăstirii Câmpulung, anul 1821, perioada Regulamentului Organic, anul 1848 etc.); 2. “Istoricul instituţiilor” (Primăria, Şcoala, Căminul Cultural, Monumentele istorice etc.); 3. “Viaţa economică şi ocupaţiile locuitorilor” (cultura plantelor, a pomilor fructiferi, creşterea animalelor, industria casnică, meşteşugurile, mori, pive, dârste, teascuri, poverne etc.); 4. “Mişcarea populaţiei de-a lungul vremii”; 5. “Locuinţa, portul, jocul şi vorbirea” etc.
În peste 170 pagini, prof. N. Hera adună un material valoros, un istoric salvat din “negura uitării” şi pus la dispoziţia celor interesaţi. Ca să scrie o asemenea lucrare, sunt convins că prof. N. Hera a făcut multe sacrificii, consultând o bogată bibliografie, a trudit zile şi nopţi, ani de zile, prin Arhivele Statului din Piteşti, Câmpulung şi chiar din Bucureşti, adunând date, însemnări de pe cărţi vechi, zapise, catagrafii, documente locale din arhivele şcolilor etc. (vezi bibliografia, p. 170). Pentru toate faptele sale şi, în special, pentru monografia de care am amintit, se cuvine să-i cinstim cu respect şi recunoştinţă memoria profesorului şi juristului Nicolae Hera, păstrându-i o frumoasă şi veşnică amintire… Pentru argeşeni rămâne un nume de reputaţie sonoră, un spirit de aleasă lumină…
Posted in Evocari cu etichete corbi, daniel dejanu, prof nicolae hera, stanesti on noiembrie 1, 2012 by argesuldenord
Prof. Daniel DEJANU

Tags:

Posted in corbi arges | No Comments »

“Nu-i voi dezamăgi pe locuitorii comunei Corbi!”

sept. 27th, 2012 by

Aceasta este asigurarea pe care o dă primarul Virgil Baciu acelora care i-au acordat încrederea prin alegerile din 10 iunie. Situaţia pe care a găsit-o în administraţia publică locală era mai gravă decât şi-o închipuise. După preluarea gestionării problemelor comunităţii, a descoperit adevărul gol-goluţ, dar nu s-a luat cu mâinile de păr. Pentru că nu-i stă în fire să se vaite a pietre seci, a căutat soluţii. Despre acestea am discutat în dialogul pe care vi-l prezentăm în continuare.

– D-le primar, chiar dacă unora le-ar părea aiurea, vă rog să menţionaţi marile probleme cu care v-aţi confruntat imediat după preluarea mandatului…
– De departe, cea mai dură ţinea de posibilitatea ca primăria să intre în insolvenţă, din cauza unor datorii acumulate la Biff International. Firma s-a adresat instanţei de judecată, cerând ca inclusiv cu daunele-interese să-i plătim peste 20 miliarde lei vechi! Ciudat, dar primăria nu se prezentase la vreun termen de judecată, ca să se apere, deşi nu era de glumă cu asemenea sumă uriaşă. Funcţionarii din instituţie afirmă că n-au ştiut de procesul ascuns de fostul primar!
– Ce măsuri aţi luat?
– Aşa cum am mai spus, l-am convocat pe dirigintele de şantier, pentru a da explicaţii asupra facturilor întocmite pe baza unor situaţii de lucrări recepţionate, am cerut o expertizare a acestora şi, bineînţeles, am luat legătura cu reprezentanţii firmei.
– Cum s-au finalizat discuţiile?
– Deocamdată am avut doar un schimb de informaţii, pe baza cărora s-a ivit deja posibilitatea unei rezolvări legale a situaţiei. Dar, despre asta, vom vorbi ceva mai târziu…
– La precedenta discuţie remarcam faptul că se lucra intens la drumurile de câmp şi că aveaţi o problemă deosebită de rezolvat cu alimentarea cu apă a gospodăriilor din Corbi…
– Să le luăm pe rând: cu drumurile am rezolvat-o în mare parte şi acum oamenii îşi pot strânge recoltele de pe câmp, ca şi fructele din livezi. A fost o promisiune electorală pe care am onorat-o!
– Cum staţi cu forajele pentru apă?
– Am încercat să rezolvăm problema apei prin forarea unor puţuri de adâncime, dar acum ştim, după probele făcute, că nu aceasta este soluţia de succes.

Parteneriatul public privat

– Mai precis?
– Suntem într-o asociere în proiectul cu apa, finanţat din fonduri guvernamentale, cu comunele Domneşti şi Pietroşani, care, de asemenea, au datorii la constructor. Am stabilit ca în 26 septembrie să ne întâlnim cu reprezentanţii Biff toţi primarii – Baciu, Smădu şi Pătru – pentru a găsi formula legală de a pune
la punct un parteneriat public privat. Pe baza lui am putea finaliza lucrările la reţelele de apă, iar firma şi-ar putea recupera datoriile din încasări. Curge apa la robinet, curg şi banii pentru servicii! Prima alimentare funcţională ar fi cea de la Corbi, unde avem reţea.
– Şi dacă nu se va ajunge la o asemenea colaborare, indiferent de motiv?
– În acest nedorit caz, eu mă voi retrage din asociaţia celor trei comune şi voi aplica alte soluţii de rezolvare a situaţiei, pe care le am în proiect.
– Să înţelegem că până atunci oamenii din satul Corbi vor rămâne fără apă, după ce n-au reuşit forajele?
– Nu. Vom reveni la drenuri, pe care le vom îmbunătăţi. Sper ca omologii mei de la Domneşti şi Pietroşani să mă sprijine în demersul îndreptat împotriva Hidroelectrica pentru poluarea Râului Doamnei, după decolmatarea făcută la barajul din amonte în cursul acestei veri, care persistă, şi pentru a o obliga să asigure – conform legii – debitul de servitute. Argumentele noastre vor fi susţinute şi de încălcarea flagrantă a legilor de mediu!
– În ipoteza cea mai bună, când ar putea avea apă potabilă locuitorii din Corbi?
– Eu sper că prin august, anul viitor.
– Iar în cea mai rea?
– Mi-e greu să fac acum o estimare, cât timp nu am toate elementele necesare unei evaluări corecte.
– Aveţi vreun răspuns de la Consiliul Judeţean pentru solicitarea pe care aţi făcut-o pentru curăţarea şanţurilor de pe drumurile pe care le are în administrare?
– Nimic concret, din păcate, dar vom continua solicitările pe adresa acestui for, pentru că fiecare trebuie să ne facem datoria!
– Aţi solicitat sprijinul parlamentarilor pentru rezolvarea problemelor comunităţii?
– Aşa cum am anunţat şi în precedentul interviu, i-am rugat să ne sprijine. Acum îi aşteptăm în campania electorală pentru alegerile generale din decembrie, pentru a le spune clar ce aşteptăm de la dumnealor în schimbul voturilor locuitorilor din Corbi.
– Nu credeţi că aceştia se vor simţi oarecum şantajaţi electoral?
– Este problema dumnealor ce vor crede! Noi le vom propune un parteneriat din care am putea avea toţi de câştigat, în sensul rezolvării problemelor cu care ne confruntăm fiecare parte. Angajamentele ferme respectate pot constitui garanţia unei colaborări reciproc avantajoase. Cine nu înţelege această necesitate, degeaba se osteneşte să candideze, pentru că oamenii nu se mai mulţumesc cu vorbe, vor fapte!
– D-le primar, am o curiozitate de reporter: cum reuşiţi să vă drămuiţi timpul astfel încât să participaţi şi la acţiuni culturale?
– Probabil vă referiţi la reuniunea Clubului de Cultură din Curtea de Argeş, desfăşurată recent la Domneşti… Am primit o invitaţie şi am fost onorat să reprezint acolo comuna Corbi, pentru că nu putem rămâne în afara circuitului culturii argeşene. Dincolo de bunele relaţii pe care le am cu acad. Păun şi cu gazdele domnişane, dacă-mi permiteţi, aş putea să spun că sunt interesat de acest fenomen şi de promovarea valorilor argeşene. Cea mai bună dovadă este aceea că am sprijinit material publicarea revistei satului Poenărei şi chiar a unor cărţi importante pentru afirmarea şi conservarea identităţii nordului judeţului nostru. Sunt adânc implicat în viaţa comunităţii sub toate aspectele, iar când reuşesc să rezolv o problemă dificilă cu care se confruntă, sunt de-a dreptul fericit!…

 

Posted in corbi arges | No Comments »

Se înfiinţeză Camerele Agricole!

sept. 27th, 2012 by

Camerele agricole sunt instituţii private de interes public, nonprofit, cu personalitate juridică, iar cele judeţene pot înfiinţa camere agricole zonale fără personalitate juridică.

Camerele agricole se constituie în urma alegerilor organizate la nivelul fiecărui judeţ şi vor fi structurate astfel: camere agricole judeţene, la nivel judeţean, formate din colegiu judeţean şi birou permanent; Camera Agricolă Naţională, la nivel naţional, coordonatoare a activităţii camerelor agricole judeţene, formată din Colegiul Naţional, Prezidiu şi Birou permanent. La nivel judeţean, prin decizia Comitetului Naţional de Iniţiativă, s-a constituit comitetul judeţean de iniţiativă, format din 11 membri.

Dreptul de vot este conferit în mod egal, fără privilegii sau discriminări, oricărui cetăţean român ori cetăţean străin al unui stat membru al Uniunii Europene, care este rezident în România, desfăşoară activităţi cu profil agricol sau asimilat, este agricultor, silvicultor, piscicultor ori crescător de animale şi se regăseşte în baza de date a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a ocoalelor silvice private sau ale Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură şi este membru de drept al camerei agricole judeţene. În cazul în care alegătorul este un reprezentant al unei structuri economice, va prezenta o împuternicire eliberată de aceasta.

Fiecare alegător are dreptul la un singur vot!

Dreptul de vot se exercită numai în baza actului de identitate valabil şi numai în localitatea arondată secţiei de votare în care alegătorul îşi desfăşoară activitatea specifică.
Alegerea membrilor colegiului judeţean al camerei agricole se face prin vot, într-un singur tur de scrutin, pe listele colegiului camerei agricole judeţene propuse de către:
asociaţii profesionale reprezentative din domeniul agricol şi conexe, constituite şi înregistrate la nivel judeţean – 10 locuri; patronate din domeniul agricol şi conex, constituite în conformitate cu prevederile legale în vigoare – 2 locuri; sindicate din domeniul agricol şi conex, constituite în conformitate cu prevederile legale în vigoare – 2 locuri; cooperative agricole, constituite în conformitate cu prevederile legale în vigoare – 2 locuri; ocoalele silvice private ale proprietarilor de păduri şi ale composesoratelor – 1 loc; colegiul medicilor veterinari – 1 loc; instituţii de învăţământ şi/sau cercetare agricolă – 1 loc; fermieri înscrişi în listele electorale, cu condiţia depunerii unei liste de susţinători de minimum 25 alegători înscrişi în listele electorale, pentru fiecare dintre aceştia – 3 locuri; fermieri tineri, cu vârsta până în 30 ani, înscrişi în listele electorale, cu condiţia depunerii unei liste de susţinători de minimum 25 alegători înscrişi în listele electorale, pentru fiecare dintre aceştia – 3 locuri.

Înregistrarea candidaturilor

Urmare a deciziei Comitetului Naţional de Iniţiativă din data de 12.09.2012, termenul de depunere a candidaturilor a fost prelungit până la data de 26.09.2012, urmând ca şi restul calendarului să sufere modificări ce vor fi comunicate ulterior (dată alegeri etc.). Lista de candidaţi depusă de asociaţii va fi însoţită de următoarele documente: statut; hotărâre judecătorească; certificat înregistrare în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor; bilanţ la 31.12.2011. Fermierii care candidează independent, precum şi tinerii fermieri, depun cerere de candidatură însoţită de copie B.I./C.I. şi de lista de susţinători. Secţia de votare se organizează la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, aparţinătoare colegiilor judeţene. Responsabil de amenajarea secţiei de votare este primarul.

Data organizării alegerilor

Aceasta a fost fixată pentru ziua de 7 octombrie 2012, între orele 08.00-18.00. Biroul permanent al colegiului judeţean al camerei agricole judeţene este format din 7 membri, dintre care un preşedinte, un vicepreşedinte, un secretar şi 4 membri. Membrii biroului permanent al colegiului judeţean al camerei agricole judeţene se aleg prin vot direct, secret şi succesiv de către membrii colegiului judeţean al camerelor agricole judeţene, în următoarea ordine: preşedinte, vicepreşedinte şi membri. Secretarul este desemnat de către preşedinte, dintre ceilalţi 5 membri ai biroului.
Preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul biroului permanent al colegiului judeţean al camerei agricole judeţene trebuie să fie fermieri, absolvenţi de studii superioare de specialitate şi cu o vechime de minimum 10 ani în domeniile de activitate prevăzute de prezenta lege. Odată cu înfiinţarea Camerelor Agricole, se încearcă găsirea unui loc pe piaţă pentru producătorii agricoli. Fermierii sunt pregătiţi informal de membrii Direcţiei Agricole Argeş pentru ceea ce înseamnă alegerea membrilor colegiului judeţean al Camerelor Agricole. În cadrul acestei Camere Agricole, se discută strategiile de dezvoltare a agriculturii, existând în acelaşi timp şi un segment administrativ-operaţional despre care Florin Povarnă, coordonatorul judeţean al Compartimentului de Dezvoltare Rurală, a spus: “Sunt foarte multe nevoi neacoperite, spre exemplu în formarea pieţelor agricole. Trebuie să se ştie clar care este locul producătorilor agricoli pe piaţa agricolă, să se regleze şi să se realizeze pieţe directe pentru aceştia”, a explicat acesta în ceea ce priveşte rolul Camerelor Agricole pentru fermieri, despre care spune că de la 1 ianuarie 2013 ar trebui să fie deja funcţionale. “Este foarte important că aceste Camere Agricole sunt formate şi cotrolate de ei, de oameni, fără implicare politică”, a  adăugat şi Corneliu Vasilescu, directorul DADR Argeş.

 

Posted in corbi arges | No Comments »

Din noiembrie, ajutoare pentru secetă

sept. 27th, 2012 by

Hotărârea privind aprobarea schemei “Ajutoare de minimis pentru compensarea efectelor fenomenului de secetă manifestat în anul agricol 2011-2012, asupra culturilor agricole” a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 639/7 septembrie 2012. Astfel, începând cu data publicării în Monitorul Oficial, fermierii argeşeni pot depune cereri la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Argeş, din. str. Armand Călinescu, nr. 44, Piteşti, până la data de 15 octombrie 2012. “Dosarul va trebui să cuprindă următoarele acte: copie după C.I/B.I; dovadă cont bancar activ, bancă sau trezorerie; copie a cererii unice de plată (fermierii arondaţi Centrului Local Curtea de Argeş, care solicită acest ajutor minimis, vor trebui să se prezinte la sediul APIA din str. Valea Danului, nr. 2, pentru a solicita să li se elibereze o copie după cererea de plată); adeverinţă în original, eliberată de primărie, care să ateste – conform înscrisurilor din Registrul Agricol – titlul de proprietate, de rol, contract de arendă etc.

Cuantumul ajutorului este de 100 lei pe hectar şi se acordă pentru suprafeţe cuprinse între 1 ha şi maximum 10 ha, inclusiv”, a spus Nicolae Tomescu, directorul APIA Curtea de Argeş . Sprijinul va fi acordat începând cu data de 1 noiembrie 2012. Ajutorul stabilit de actul normativ se acordă producătorilor din domeniul vegetal şi compensează o parte din pierderea producţiei destinate autoconsumului. Beneficiarii schemei sunt fermieri persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale constituite potrivit OUG nr. 44/2008, persoane juridice, precum şi orice forme asociative cu/fără personalitate juridică, care deţin suprafeţe de culturi agricole în teren arabil şi au înfiinţat culturi în toamna anului 2011/primăvara anului 2012. Suma maximă a sprijinului financiar nu poate depăşi echivalentul în lei a 7.500 euro pentru fiecare beneficiar.

 

Posted in corbi arges | No Comments »

« Newer Posts - Older Posts »

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Seo wordpress plugin by www.seowizard.org.