În aceste momente, seceta este o realitate dureroasă pentru orice fermier. Iar acum, când privim culturile uscate şi sfrijite, ne amintim că cineva, undeva, cândva vorbea ceva despre toleranţa la secetă…
„Am şcoala vieţii!” – este o expresie frecvent folosită de cei care conştientizează faptul că ar fi fost foarte bine dacă acordau importanţa cuvenită şi educaţiei şcolare la timpul ei. Şcoala vieţii este foarte bună, dar e bine să o faci după şcoala normală, şi nu înaintea ei. Pentru că „la şcoala vieţii întâi dai examen, pe urmă ţi se predă lecţia”.
Acum suntem la examenul secetei
Am scris de nenumărate ori despre importanţa alegerii corecte a soiului/hibridului. Cei care au ales soiul/hibridul sub impresia vizuală a unui lot demonstrativ bine făcut sau sub impresia unei prezentări comerciale ar putea lua o notă foarte subţire la “examenul secetei”.
Dar tot acum, seceta ne predă o lecţie (tarifele sunt cam mari!) pe care ar fi bine să o învăţăm temeinic.
Ca şi în cazul altor factori de stres, şi la secetă hibrizii sau soiurile reacţionează individual. Priviţi foto 1 pentru a vă convinge de acest adevăr.
Factori care accentuează seceta
Şi cum este vară, seceta este însoţită de arşiţă. Împreună, aceşti doi factori negativi fac ravagii. Simptomatologia pe plantă indusă de arşiţă este diferită (foto 2), dar consecinţele sunt tot negative.
Nivelul de producţie este mult diminuat, ajungând până la starea de calamitate naturală.
Despre condiţiile favorizante în accentuarea fenomenului de secetă s-ar putea scrie mult, numai că aceasta nu ar schimba cu nimic situaţia din câmp. Printre condiţiile favorizante, cu excepţia sensibilităţii soiului, mai amintesc textura solului şi vremea din prima parte a perioadei de vegetaţie.
• Textura solului. Seceta se manifestă mult mai accentuat pe soluri nisipoase (pentru că acestea nu reţin apa) şi pe soluri luto-argiloase sau argiloase. Pe acestea din urmă, la începutul perioadei de seceta apă este reţinută mai puternic de sistemul coloidal al solului. Dacă seceta persistă, solurile crapă puternic şi adânc, fragmentând sistemul radicular al plantelor (foto 3), astfel încât planta rămâne ca într-un ghiveci, cu un volum foarte mic de sol la dispoziţie.
• Vremea favorabilă din prima parte a perioadei de vegetaţie s-a dovedit un factor negativ, pentru că fenomenul conduce la o înrădăcinare superficială a plantelor (foto 4), îndeosebi pe soluri cu textură grea.
Seceta produce carenţa de nutriţie
Consecinţa secetei prelungite este uscarea frunzelor. Numai că mecanismul fiziologic de uscare a frunzelor este foarte diferit. Pe lângă uscarea cauzată de lipsa de apă, frecvent se poate observa uscarea frunzelor din cauza carenţei de macro şi microelemente (foto 5).
Simptomele carenţei de nutriţie se manifestă şi în parcelele bine fertilizate, fiind induse tot de lipsa apei din teren: solul conţine elementele necesare plantelor, numai că pe fondul secetei, plantele nu le pot prelua.
Şi la grâu, reacţia la secetă şi la arşiţă este individualizată, soiurile având toleranţă diferită (foto 6), numai că nu se observă atât de evident ca şi la porumb.
În concluzie, operaţiunea O.C.S. (ochii cât sarmaua) rămâne mereu de actualitate, pentru că „Cine nu deschide ochii, deschide punga!”
NOTĂ: Fotografiile au fost realizate în câmpurile de experienţă din programul Şcoala de Soiuri
Octavian GULER