Feed on
Posts
Comments

Importanta zonelor montane este data de dimensiunea teritoriala. La fel ca la nivel european, acestea ocupa si in Romania un teritoriu mare: 30% din suprafata tarii. Obisnuiti ca in momentul in care vorbim de zona montana sa ne ducem cu gandul la posibilitatea de turism si recreere, riscam sa uitam ca exista oameni care traiesc aici si isi castiga existenta practicand agricultura.

 

images
Bazata indeosebi pe proprietatea privata, agricultura zonei montane a fost marcata timp de o jumatate de secol de marginalizare, ramanand prinsa la nivelul sistemului traditional, cu grad de echipare tehnologica redus, randament scazut si un nivel slab de instruire agricola a populatiei rurale. Din acest motiv, s-a urmarit in permanenta gasirea de solutii pentru eficientizarea activitatilor agricole si sporirea veniturilor populatiei rurale, avandu-se in vedere si agroturismul, artizanatul si micile industrii. Astfel, de-a lungul timpului au fost elaborate strategii de dezvoltare, acte normative (care au permis, in medie, cheltuirea de la bugetul de stat a circa 2000 euro/gospodarie, pentru grupuri individuale de muls mecanic, motocultoare, motocositori, greble mecanice, tancuri de racire a laptelui, mori/tocatori pentru furaje etc.) si programe pentru sprijinirea zonei montane defavorizate, iar de aici nu au intarziat sa apara oportunitatile pentru agricultorii si producatorii locali.

Zona montana beneficiaza de suprafete extinse de pajisti, iar 60% dintre acestea au o inalta valoare naturala, fiind mentinute in aceasta stare prin practicarea unei agriculturi traditionale extensive. Procesul de dezvoltare de aici este reflectat in cresterea economica inregistrata si in marirea constanta a numarului de IMM care se ocupa de agricultura in zona montana defavorizata. Aceasta crestere este datorata in mare parte existentei fondurilor europene destinate agriculturii si dezvoltarii rurale, accesate atat in perioada de pre-aderare, cat si dupa 2007, dar si politicii de sustinere a fermelor din zona de munte.

Principalele furnizoare de materii prime de calitate sunt rasele variate de animale existente aici, acest aspect putand fi mai bine valorificat pe termen lung, datorita cresterii cererii de produse traditionale, dar si accentuarii crizei alimentare la nivel mondial. Existenta traditiilor si cunostintelor legate de producerea si procesarea produselor montane, certificata cu noua legislatie europeana privind etichetarea produselor montane, este o oportunitate pentru dezvoltare si diversificarea activitatilor turistice.

Un factor generator de handicapuri naturale il reprezinta altitudinea la care se afla terenurile, ceea ce diminueaza posibilitatile de dezvoltare economica in cazul anumitor trepte de relief, in special in zonele montane, insa acest dezavantaj poate fi compensat prin potentialul turistic, avand in vedere ca aceste zone sunt detinatoare ale unor adevarate valori de patrimoniu natural si cultural si, datorita izolarii in decursul timpului, pastratoare ale traditiilor romanesti.

In Carpatii romanesti, solurile subtiri si pietroase si pajistile intinse, cu o biodiversitate ridicata, reprezinta un avantaj pentru practicarea agriculturii ecologice, mai ales pentru cresterea vacilor de lapte si prepararea branzeturilor de calitate.

Organizarea producatorilor in asociatii cooperatiste cu capacitati proprii de procesare si comercializare constituie o alta cerinta pentru o dezvoltare durabila in ruralul montan.

Marimea, complexitatea si specificitatea economico-sociala si de mediu din zonele montane, precum si marile diferente tehnologice, geo-climatice si traditionale nu fac posibila o dezvoltare durabila fara o abordare speciala, diferentiata, a agriculturii montane, fata de marea agricultura din zonele de campie.


Caracteristicile fermelor mici din zonele montane

„Zona de munte este defavorizata complet. La munte se face o agricultura mai grea. Trebuie sa beneficiem macar de un minim sprijin, asa cum se intampla in alte state. Altfel, vor ramane muntii goi”, declara Marioara Merlusca, presedinta Asociatiei Crescatorilor de Animale „Valea Muntelui” (judetul Bacau), in cadrul conferintei „Noua politica agricola comuna – Munti de oportunitati”, desfasurata in2014.

Numarul celor care practica agricultura in zonele montane a crescut constant de-a lungul ultimilor ani. Cresterea se datoreaza in mare parte accesarii fondurilor europene destinate agriculturii si dezvoltarii rurale si existentei politicii de sustinere a fermelor din zona de munte.

Labelling of agricultural and food products of mountain farming, JRC Scientific and Policy Reports este un studiu elaborat de Comisia Europeana in anul 2013, conform caruia zona montana cuprinde 19,7% din suprafata agricola utilizata, 18,5% din forta de munca angajata in agricultura, 17,6% din numarul total al fermelor si 19,5% din totalul animalelor. Conform aceluiasi studiu, dimensiunea medie a unei ferme din zona montana este de aproximativ 3, 9 hectare.

Fermele din zonele montane sunt slab utilate si mecanizate, ceea ce duce la un consum mult mai mare de energie si forta de munca si, ca atare, la costuri suplimentare. Astfel, dimensiunea lor economica, raportata la hectar si la unitatea de munca anuala, denota o productivitate slaba, de unde si veniturile mici ale fermierilor.

Si in urma Recensamantului General Agricol din 2011 s-a constatat scaderea efectivelor de animale din cadrul fermelor montane. Printre cauze s-au numarat accesul dificil la unitatile de procesare si costurile mari de transport.

Totodata, aceasta reducere a numarului de animale are un impact negativ major, atat asupra calitatii celor peste doua milioane de hectare de pasuni si fanete (din cauza sub-pasunatului, reducerii volumului de ingrasaminte organice sau neintretinerii lor), cat si asupra satelor si traditiilor, care risca sa se piarda cu timpul.

Privind toate acestea, trebuie precizat faptul ca dezvoltarea fermelor din zona montana trebuie realizata in mod durabil.

Obiectivul principal al dezvoltarii durabile in ruralul montan este reprezentat de organizarea producatorilor in asociatii cooperatiste cu capacitati proprii de transformare si comercializare.

De aceeasi parere este si prefectul judetului Neamt, care declara, in cadrul forumului „Fermele mici, asociatiile si grupurile de producatori – prioritati ale noii Politici Agricole Comune 2014-2020”: „Este cunoscut faptul ca potentialul agricol al unei tari sau al unei zone devine interesant atunci cand i se adauga un plus de actiune […]. Asadar, fermele mici, cum sunt majoritatea celor de la munte, au nevoie de sprijin in organizarea grupurilor de producatori pentru colectarea, procesarea si vanzarea produselor, astfel incat cea mai mare parte a valorii adaugate sa ramana la ei […]. Noi avem un avantaj, in raport cu piata europeana, prin produsele autentice si agricultura ecologica, insa acestea trebuie promovate”.


Sprijin pentru tinerii fermieri din zonele montane si activitati de formare

Agricultura este o resursa regenerabila care poate fi practicata de multe generatii viitoare. Romania trebuie sa-si construiasca viitorul punand un accent puternic pe traditiile durabile. Daca ne concentram pe elemente vremelnice, acestea dispar complet dupa mai multi ani, iar solutia este agricultura durabila.

Zonele de munte se diferentiaza de alte regiuni defavorizate prin factorii restrictivi naturali (altitudine, clima, pante, fertilitate scazuta a solului, perioade mai scurte de vegetatie, izolare fata de caile de comunicatie si pietele de desfacere), care nu pot fi modificati, si cei socioeconomici structurali (imbatranirea populatiei active, tendinta de exod a tineretului, ocupatii restrictive, distante mari fata de centrele decizionale si administrative, infrastructura insuficienta). Tinerii sunt tentati sa paraseasca muntele in cautarea unor conditii de viata mai bune si venituri mai mari, obtinute cu eforturi mai reduse, in mediul urban sau in alte tari.

Chiar daca multe zone rurale au devenit din ce in ce mai influentate de factori externi agriculturii, ele raman motorul economiei rurale in majoritatea Europei. Vitalitatea si potentialul multor zone raman strans legate de existenta unui sector agricol competitiv si dinamic, atractiv pentru tinerii fermieri. Acest fapt este specific zonelor predominant rurale, unde sectorul primar reprezinta in jur de 5% din valoarea adaugata si 16% din totalul persoanelor ocupate, si este caracteristic noilor state membre, unde este importanta consolidarea recentelor cresteri a productivitatii si atingerea intregului potential agricol. In plus, agricultura joaca un rol important in zonele rurale prin generarea de activitati economice suplimentare, in special prin legaturi stranse cu procesarea, turismul si comertul. In multe regiuni, in special in noile state membre, agricultura este atat coloana vertebrala a economiei rurale, cat si piatra de temelie a traditiilor locale si identitatii sociale.

Astfel, strategia de crestere a ocuparii prin stimularea cererii de forta de munca Orizont 2020 stabileste urmatoarele directii de actiune:

    • Extinderea si facilitarea accesului tinerilor la activitatile economice non-agricole;
    • Continuarea acordarii de facilitati pentru investitori de catre consiliile locale;
    • Crearea unor nuclee institutionale favorabile stimularii cererii de forta de munca (pe langa consiliile locale sa fie infiintate structuri de monitorizare a tinerilor care acceseaza fonduri europene, in cadrul carora pot participa reprezentanti ai mediului de afaceri si persoane cu experienta in organizarea si gestiunea fiscala a intreprinderilor) si a unui centru de consiliere si ajutor in cariera si viata profesionala pentru oamenii din mediul rural (unde acestia se vor putea informa periodic in legatura cu oportunitatile de ocupare, nevoile si cerintele de pe piata muncii si vor primi consiliere pentru propriile nevoi de dezvoltare);
    • Dezvoltarea unui program de informare, consiliere si motivare pentru gasirea unui loc de munca pentru femeile din mediul rural, ocupate in agricultura de subzistenta.

Mentinerea tinerilor in zona montana este un obiectiv important, datorita tendintei din ultima perioada de reducere a natalitatii, dar si cresterii migratiei. Se are in vedere pregatirea profesionala si ajustarea programei scolilor profesionale in acord cu cerintele pietei muncii din zona montana. In contextul sporirii gradului de informare in randul fermierilor si al incurajarii dezvoltarii de activitati specifice, trebuie avute in vedere o serie de masuri privind formarea profesionala si dezvoltarea de servicii de consultanta si consiliere specifice nevoilor acestora, prin crearea Camerelor Agricole si modificarea curriculei astfel incat sa fie adaptata agriculturii montane.

De aceeasi sustinere trebuie sa se bucure tinerii din zonele montane care vor sa inceapa o afacere. De asemenea, avand in vedere ca agentii economici existenti in zona montana defavorizata dispun in mica masura de conditiile necesare pentru a oferi o pregatire practica, se va urmari sprijinirea unitatilor de invatamant din zona montana defavorizata, in vederea infiintarii de ferme didactice care sa serveasca in egala masura pregatirii elevilor si formarii continue a resurselor umane necesare, oferind, in acelasi timp, un model de abordare integrata a valorificarii resurselor, din perspectiva conceptelor de pluriactivitate si dezvoltare durabila.

Pentru mentinerea tinerilor in zonele rurale, in cadrul Anexei memorandum „Orientari strategice nationale pentru dezvoltarea durabila a zonei montane defavorizate (2014-2020)”, sunt mentionate urmatoarele directii:

    • Sprijinirea tinerilor antreprenori din zona montana defavorizata pentru inceperea unei afaceri;
    • Corelarea ofertei de pregatire prin invatamantul profesional si tehnic cu cererea de pe piata muncii si nevoile specifice de dezvoltare durabila a zonei montane defavorizate;
    • Sprijinirea instalarii medicilor si cadrelor didactice tinere in mediul rural;
    • Incurajarea instalarii tinerilor fermieri in zona montana defavorizata.

Cei mai multi dintre tinerii care vor sa inceapa o afacere cu fonduri europene s-au orientat catre zona montana si de deal, unde se pot infiinta ferme mici, iar prin noul program pot primi finantari pentru crearea de lanturi mici de magazine, in care sa fie comercializate produse traditionale, indiferent de zona, fapt menit sa-i motiveze si mai mult pe tineri sa ramana in acest sector economic.

„Din ce am constatat noi, exista cereri foarte multe pentru zona montana si zona de deal, acolo unde nu sunt ferme mari (…). De exemplu, in judetul Alba, in Muntii Apuseni, nu exista niciun abator, nicio fabricuta de lapte. (…) si un lucru foarte important pe care l-am vazut acum si pentru prima data o sa-l practicam in programul nostru 2014-2020, se vor da bani de la UE pentru lanturi de magazine. Lanturi scurte de magazine, in asa fel ca sa scurtam drumul de la producator la consumator, iar acele produse
traditionale specifice zonei sa ajunga cat mai repede la consumator”, a declarat Nicolae Popa, directorul general adjunct al AFIR.


Dezvoltarea lanturilor scurte de aprovizionare in zonele montane

Crearea unor lanturi alimentare scurte in zonele de munte este necesara din perspectiva deschiderii oportunitatilor de piata pentru fermieri, prin promovarea si vanzarea produselor aproape de sursa de productie, fie individual, fie in comun. Vanzarea directa este o parte a acestui aspect si se poate face chiar de la ferma sau prin pietele de desfacere. Prin investitii integrate in modernizarea infrastructurii de productie, colectare, depozitare si procesare, li s-ar oferi fermierilor din mediul rural, implicit celor din zonele montane, oportunitatea de a desface bunurile pe piata, de a extinde gama de produse si de a promova comercializarea pe plan local.

De obicei, sistemele locale pentru produsele alimentare au lanturi de aprovizionare scurte, care formeaza o legatura puternica intre producator si consumator. Produsele locale, avand caracteristici autentice, traditionale, originale, durabile, sezoniere sau alte trasaturi importante pentru comunitatea din care provin, promoveaza coeziune sociala si incurajeaza locuitorii sa adopte obiceiuri ecologice. Spatiile comerciale pentru produsele locale (standuri de vanzare directa si piete in aer liber) sunt de multe ori intermediari ai consumatorilor, producatorilor si vanzatorilor in procesul de integrare sociala si profesionala.

Productia agricola si alimentara locala are avantaje ecologice, metode de productie durabile, impact mai putin negativ rezultat din transport si posibilitatea de a crea deseuri organice, reziduuri si sisteme de circulare a energiei regenerabile. In prezent, dorinta comunitatii de a dezvolta activitatea economica si de a pastra identitatea in cadrul teritoriului propriu se reflecta in promovarea produselor alimentare locale.

La nivel national, se are in vedere informarea consumatorilor asupra produselor care provin din zonele de munte si stimularea producatorilor si agricultorilor care isi desfasoara activitatea in zonele inalte.

Zona montana este recunoscuta pentru gradul mic de poluare, ceea ce le confera alimentelor provenite din acest areal un plus de valoare, receptat deja pe piata. Producatorii, cultivatorii si apicultorii care isi desfasoara activitatea de productie in zona montana trebuie ajutati in activitatea de promovare a produselor alimentare catre publicul larg.

Atingerea unui nivel mai ridicat de competitivitate in domeniul agroalimentar poate fi asigurata printr-o mai buna procesare a produselor agricole, cresterea valorii lor adaugate si imbunatatirea organizarii pietei de desfacere prin promovarea lanturilor scurte de aprovizionare. In aceasta directie, sunt necesare actiuni de informare si diseminare a rezultatelor activitatilor de cercetare din domeniile tehnologic, economic si de protectie a mediului, de adaptare la schimbarile climatice si de cooperare in vederea crearii lanturilor scurte de aprovizionare.


Cum se poate creste notorietatea produselor traditionale montane

Montafon se afla in partea sudica a regiunii Vorarlberg, fiind inconjurata de lanturile muntoase Ratikons,Verwall si Silvretta. Aceasta vale, care se intinde pe 39 de kilometri, cuprinde 11 sate. Renumita pentru peisajele montane si traditiile ei, Montafon este un loc ideal pentru activitati sportive si de agrement. Daca in sezonul rece, Montafon se transforma intr-un veritabil El Dorado al sporturilor de iarna, pe timpul verii, acest loc le ofera turistilor optiuni pentru a explora zonele montane de poveste si pentru a cunoaste traditiile si produsele locale.

Printre produsele locale cu traditie este si branza „Sura Kees”, o specialitate caracteristica vaii Montafon inca din secolul al XII-lea. Produsa din lapte degresat, colectat numai in lunile de vara, de la vacile care pasc in zona alpina, aceasta branza are un continut scazut de grasime, dar o cantitate mare de proteine de inalta calitate. Un alt avantaj al acestui produs este continutul scazut in colesterol. Branza „Sura Kees” are un gust aromat, usor acrisor si picant, care se intensifica pe masura ce se invecheste. Poate fi consumata in forma ei naturala sau poate fi prelucrata intr-o forma mai rafinata in preparatele gastronomice.

Pentru a creste notorietatea acestei specialitati de branza si pentru a-i sprijini pe producatorii locali, de-a lungul timpului, mai multe asociatii au facut eforturi pentru a o introduce pe piata ca o specialitate a regiunii austriece Montafon, respectiv pentru a crea rand-ul „Sura Kees”. Un astfel de demers a fost realizat de asociatia Bewusstmontafon, cuprinzand un grup de producatori locali.

Asociatia are ca scop dezvoltarea unei structuri viabile care sa contribuie la cresterea productiei, prelucrarii si vanzarilor produselor alimentare traditionale si a specialitatilor din zona. Astfel, in 2008, aceasta asociatie a depus un proiect prin care solicita finantare nerambursabila FEADR pentru dezvoltarea unei initiative de branding regional pentru produsele alimentare montane din zona Montafon.

Proiectul propus de Bewusstmontafon, care a avut la baza calitatea produselor alimentare traditionale alpine, ajuta la cresterea vanzarilor si, pe termen lung, contribuie la consolidarea economiei rurale din regiune.

Fondurile nerambursabile obtinute au fost utilizate pentru realizarea strategiei de marketing si elaborarea initiativei de branding. Strategia a fost dezvoltata prin consultari cu producatorii si comerciantii locali si cu reprezentantii restaurantelor din zona si ai asociatiilor de turism. In cadrul strategiei a fost creat un program de promovare si comunicare, incluzand o serie de evenimente media, targuri de promovare si publicitate privind facilitatile turistice din zona. Prin intermediul proiectului s-a avut in vedere si cresterea numarului de membri in cadrul asociatiei, concomitent cu sporirea impactului proiectelor desfasurate de aceasta.

Sprijinul acordat prin FEADR a generat cresterea cererii de branzeturi si produse traditionale din regiune. Astfel, prin rezultatele obtinute, acesta a contribuit la cresterea competitivitatii si profitabilitatii intreprinderilor angajate in productia de specialitati locale, care, la randul lor, sustin viabilitatea economica a acestei comunitati rurale dintr-o regiune muntoasa a Europei. In plus, proiectul a sprijinit dezvoltarea brandului „Sura Kees” si a crescut capacitatea asociatiei Bewusstmontafon de a elabora noi proiecte de dezvoltare rurala. Rezultatele acestei initiative au fost incununate de premiile anuale obtinute de branza „Sura Kees”.

Proiectul de fata demonstreaza faptul ca produsele montane, traditionale, ecologice si de calitate au o capacitate mare de a contribui la dezvoltarea comunitatilor locale din punct de vedere economic si social, iar constientizarea fermierilor si a publicului larg cu privire la potentialul economic al acestora si la importanta mentinerii biodiversitatii si practicilor agricole traditionale reprezinta punctul de plecare pentru dezvoltarea durabila a zonelor montane.

Informatii despre dezvoltarea brand-ului „Sura Kees”:

  • Proiect finantat prin Axa 4 a Programului National de Dezvoltare Rurala, Masura 413 – „Calitatea vietii si diversificarea economiei rurale”
  • Beneficiar: Asociatia Bewusstmontafon
  • Localizare: valea Montafon, regiunea Vorarlberg, Austria
  • Perioada de implementare: 15 ianuarie 2008 – 30 iunie 2012
  • Buget total: 85 000 euro
  • Finantare nerambursabila: 55 250 euro
  • Cofinantare (contributia beneficiarului): 29 750 euro
  • Teme abordate: implementarea strategiilor de dezvoltare locala, cresterea calitatii vietii in zonele montane

 

 

 

Prezentam in cele ce urmeaza cele mai importante modificari pe care care Legea le introduce:

Nulitatea absoluta este inlocuita de nulitatea relativa Conform prevederilor Legii sanctiunea principala aplicabila in cazul nerespectarii dreptului de preemptiune instituit de Legea nr. 17/2014, respectiv in cazul in care nu sunt obtinute avizele necesare prevazute de Legea nr. 17/2014 este nulitatea relativa. Anterior modificarii Legea nr. 17/2014 prevedea pentru aceste cazuri sanctiunea mult mai severa: nulitatea absoluta a contractului incheiat.
DSC08558
Conditii pentru incheierea unui antecontract de vanzare
Pentru a apela la instanta de judecata in vederea pronuntarii unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract de vanzare, Legea nr. 17/2014 instituia initial (pe langa alte cerinte in legatura cu respectarea dreptului de preemptiune) si conditia ca antecontractul respectiv sa fie incheiat in forma autentica. Prin modificarile aduse conform Legii nr. 68/2014 s-a eliminat necesitatea formei autentice pentru antecontractul de vanzare. In schimb noile modificari instituie necesitatea ca terenul ce face obiectul antecontractului sa fie inscris in rolul fiscal si in cartea funciara. Una dintre principalele modificari aduse de Legea 68 a vizat sanctiunea aplicabila in cazul in care vanzarea terenurilor agricole extravilane se face fara respectarea dreptului de preemptiune al preemptorilor conform Legii 17 sau fara obtinerea avizelor emise de Ministerul AparariiNationale, Ministerul Culturii si Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. In prezent, ca urmare a modificarii Legii 17, sanctiunea aplicabila pentru nerespectarea acestor prevederi consta in nulitatea relativa. Varianta initiala a Legii 17 sanctiona nerespectarea acestor prevederi cu nulitatea absoluta.

Precizam ca Legea 17 prevede in prezent doua tipuri de nulitati care se aplica in cazul instrainarii prin vanzare a terenurilor agricole extravilane fara respectarea anumitor prevederi ale Legii 17, respectiv nulitatea absoluta si nulitatea relativa. Nulitatea absoluta Conform art. 7 alin. (7) din Legea 17, daca in termenul de 30 de zile in care oferta de vanzare a terenului este afisata la sediul primariei si pe site-ul primariei niciunul dintre preemptori (i.e. coproprietari, arendasi, vecini, statul roman prin Agentia Domeniilor Statului) nu isi exercita dreptul de preemptiune la cumpararea terenului, vanzarea terenului este libera, urmand ca vanzatorul sa instiinteze in scris primaria cu privire la vanzare. In cazul in care vanzarea catre terti se face la un pret mai mic decat cel solicitat in oferta de vanzare afisata la sediul primariei ori in conditii mai avantajoase decat cele cuprinse in oferta de vanzare, aceasta vanzare va fi lovita de nulitate absoluta.

Precizam ca in conformitate cu normele metodologice la Legea 17 aprobate prin Ordinul nr. 719/740/M.57/2333/2014, in masura in care in oferta de vanzare nu este prevazuta nicio conditie, terenul se poate vinde in orice conditii, cu exceptia diminuarii pretului. Astfel, in cazul in care oferta de vanzare prevede doar pretul, vanzarea libera a terenului de catre vanzator se poate face doar la acelasi pret din oferta de vanzare sau la un pret mai mare. In legatura cu celelalte conditii de vanzare, mentionam ca acestea pot fi stabilite in mod liber de catre partile contractului de vanzare. Astfel, partile pot stabili conditiile in care se va face plata pretului (e.g. pretul va fi achitat de catre cumparator integral la momentul semnarii contractului de vanzare sau la un moment ulterior sau va fi achitat in rate), momentul la care va opera transferul dreptului de proprietate cu privire la teren (e.g. la semnarea contractului de vanzare sau la momentul achitarii integrale a pretului) etc.

In cazul in care oferta initiala de vanzare afisata la sediul primariei prevede pe langa pretul de vanzare a terenului si alte conditii in care va opera transferul dreptului de proprietate (e.g. plata integrala a pretului la semnarea contractului de vanzare), vanzarea libera catre terti nu poate opera in conditii mai avantajoase pentru cumparator (e.g. plata pretului de vanzare in rate). O astfel de vanzare este lovita de nulitate absoluta in conditiile art. 7 alin (7) din Legea 17.

Nulitatea relativa, Art. 16 din Legea 17, prevede ca vanzarea terenurilor agricole situate in extravilan fara respectarea dreptului de preemptiune potrivit art. 4 din Legea 17 sau fara obtinerea avizelor prevazute la art. 3 si 9 este interzisa si se sanctioneaza cu nulitatea relativa. Astfel, ca urmare a modificarii Legii 17 prin Legea 68, sanctiunea nulitatii absolute prevazute de art. 16 a fost inlocuita cu sanctiunea nulitatii relative.

Aceasta sanctiune se va aplica contractelor de vanzare ce se vor incheia fara respectarea urmatoarelor reguli:

Asigurarea conditiilor pentru exercitarea dreptului de preemptiune la cumpararea terenurilor agricole extravilane recunoscut de Legea 17 coproprietarilor, arendasilor, proprietarilor vecini si statului roman prin ADS, in aceasta ordine, la pret si in conditii egale. Astfel, daca un contract de vanzare cu privire la un teren agricol extravilan este incheiat fara ca vanzatorul sa fi parcurs procedura prevazuta de Legea 17 pentru ca preemptorii sa isi poata exercita dreptul de preemptiune la cumpararea terenului, sau daca ordinea imperativa a preemptorilor nu este respectata la selectia cumparatorului (e.g. un arendas si un vecin ofera acelasi pret pentru teren si vanzatorul vinde terenul vecinului nerespectand ordinea imperativa a preemptorilor prevazuta de Legea 17), contractul de vanzare astfel incheiat este lovit de nulitate relativa.

Obtinerea avizului specific al Ministerului Apararii Nationale. Acest aviz se obtine numai in cazul vanzarii libere a terenurilor agricole situate in extravilan pe o adancime de 30 km de la frontiera stat si tarmul Marii Negre, catre interior, precum si cele situate in extravilan la o distanta de pana la 2.400 m fata de obiectivele speciale ale Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, precum si ale Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Ministerului Justitiei. Astfel, in cazul in care vanzarea terenului se face catre un preemptor, obtinerea acestui aviz nu este necesara.

Obtinerea avizului specific al Ministerului Culturii in cazul vanzarii terenurilor agricole extravilane pe care se afla situri arheologice, in care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potential arheologic evidentiat intamplator. Acest aviz se va obtine doar daca primaria unde se afla situat terenul elibereaza o adresa prin care confirma ca este necesar avizul specific al Ministerului Culturii.

Obtinerea acestui aviz este obligatorie indiferent daca vanzarea terenului se face catre un preemptor sau catre un tert cumparator

Obtinerea avizului emis de catre structura centrala a Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale in cazul in care terenul are o suprafata mai mare de 30 de hectare sau de catre structurile teritoriale ale Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale in cazul in care terenul are o suprafata de pana la 30 de hectare inclusiv. Acest aviz se emite de catre structurile Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale in termen de 2 zile lucratoare de la expirarea termenului de 5 zile lucratoare in care structurile ministerului au obligatia sa verifice indeplinirea conditiilor cu privire la exercitarea dreptului de preemptiune. In cazul in care conditiile prevazute de lege sunt indeplinite, structurile ministerului vor emite un aviz final pentru vanzare iar in cazul in care nu au fost indeplinite conditiile prevazute de Legea 17, structurile ministerului vor emite un aviz negativ.

Nulitatea absoluta versus nulitatea relativa
Pentru a intelege mai bine consecintele nulitatii absolute si ale nulitatii relative, consideram necesar precizarea catorva aspecte principale cu privire la nulitatea absoluta si nulitatea relativa. Ambele tipuri de nulitati au ca efect desfiintarea contractului si a actelor juridice subsecvente acestuia. Ca efect al desfiintarii contractului, partile contractuale vor trebui sa restituie in natura sau prin echivalent toate prestatiile primite in baza contractului desfiintat.

Nulitatea absoluta a contractului se aplica in cazul in care contractul se incheie cu nerespectarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, precum si atunci cand legea prevede in mod expres incidenta nulitatii absolute in cazul nerespectarii anumitor prevederi legale. Spre deosebire de nulitatea absoluta, nulitatea relativa intervine in cazul unui contract incheiat cu nerespectarea unor dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular.

Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, oricand, fara limitare in timp, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie. In plus, instanta de judecata are obligatia de a invoca din oficiu nulitatea absoluta. In cazul nulitatii relative, aceasta poate fi invocata numai de cel al carui interes este ocrotit prin dispozitia legala incalcata, pe cale de actiune in cadrul termenului de prescriptie de 3 ani sau oricand pe cale de exceptie. Nulitatea relativa nu poate fi invocata din oficiu de catre instanta.

Consideratii
Din cele precizate mai sus, rezulta cu claritate faptul ca nulitatea absoluta intervine de regula ca urmare a nerespectarii unor dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general in timp ce nulitatea relativa intervine ca urmare a nerespectarii unor dispozitii ce ocrotesc un interes particular.

Astfel, este foarte neclar de ce legiuitorul a inteles sa sanctioneze cu nulitate absoluta vanzarea catre terti a terenului agricol extravilan la un pret mai mic ori in conditii mai avantajoase decat cele cuprinse in oferta de vanzare [art. 7 alin. (7)] si cu nulitate relativa vanzarea care se incheie cu nerespectarea regulilor privind
(i) respectarea dreptului de preemptiune la cumpararea terenurilor agricole extravilane;
(ii) obtinerea avizului specific al Ministerului Apararii Nationale;
(iii) obtinerea avizului specific al Ministerului Culturii si
(iv) obtinerea avizului emis de catre structurile Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale [art.16].

Oare a fost o simpla eroare a legiuitorului la momentul la care a redactat Legea 68? Oare intentia reala a legiuitorului a fost de a modifica sanctiunea nulitatii absolute cu cea a nulitatii relative in cazul art. 7 alin. (7) in loc de art. 16? Altfel, este discutabil de ce pentru vanzarea terenului la un pret mai mic sau in conditii mai avantajoase decat cele din oferta de vanzare afisata de primarie, intervine nulitatea absoluta in masura in care interesul ocrotit intr-un astfel de caz este unul particular, in schimb ce sanctiunea nulitatii relative se aplica pentru nerespectarea prevederilor privind obtinerea avizelor din partea ministerelor abilitate, in masura in care prevederile legale aplicabile pentru acest cazuri sunt menite sa acopere un interes general.

Astfel, interesul ocrotit in cazul art. 7 alin. (7) din Legea 17 este cel al preemptorilor interesati de cumpararea terenului care ar fi dorit achizitionarea terenului in cazul in care vanzarea s-ar fi facut la un pret mai mic sau in alte conditii decat cele cuprinse in oferta vanzatorului afisata la sediul primariei. Pentru ocrotirea acestui interes, consideram ca sanctiunea nulitatii relative a contractului de vanzare incheiat la un pret mai mic sau in conditii mai avantajoase decat cele din oferta initiala a vanzatorului ar fi fost suficienta.

In schimb, este foarte neclar de ce sanctiunea nulitatii relative se aplica contractelor de vanzare incheiate cu nerespectarea prevederilor Legii 17 cu privire la obtinerea avizelor din partea ministerelor competente. Interesul general ocrotit prin intermediul acestor prevederi legale este unul indiscutabil general. Astfel, securitatea nationala poate fi afectata in cazul in care se instraineaza terenuri agricole ce sunt amplasate la 30 de km de granitele statutului roman sau la o distanta maimare de 2.400 m fata de obiectivele speciale ale Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, precum si ale Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Ministerului Justitiei fara avizul Ministerului Apararii Nationale. De asemenea, interesul general este evident si in cazul vanzarii terenurilor agricole extravilane pe care se afla situri arheologice, in care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potential arheologic evidentiat intamplator.

Despre Casa de avocatura Coltuc
Cabinet de avocat COLTUC are experienta acumulata in anii de practica a avocaturii la cel mai inalt nivel de profesionalism, pentru a acorda consultanta juridica, asistenta juridica, reprezentare judiciara si extrajudiciara in toate domeniile dreptului.

Casa de avocatura Coltuc
www.coltuc.ro

România trebuie să înceapă cadastrarea terenurilor agricole în 2015 deoarece, din 2020, plățile în agricultură se vor face pe exploatație și nu pe unitatea de suprafață, afirmă secretarul de stat în MADR Daniel Botănoiu.

aa

„Avem deja pe circuit un proiect de Hotărâre de Guvern al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), pentru că ei se ocupă cu terenurile din extravilan. (…) Sigur nu se va finaliza în 2015, cel târziu în 2018. (…) Dacă nu avem finalizată cadastrarea până în 2020, plățile nu se mai fac pe unitatea de suprafață și este logic pentru că, nefăcându-se pe unitatea de suprafață sau pe cap de animal, ci pe exploatație, nu o să mai poți să dovedești exploatația ta”, a explicat Botănoiu, citat de Agerpres.
Cadastrarea costă 30 euro/ha. Potrivit lui Botănoiu, costurile au fost estimate la 30 euro/ha. Fondurile necesare pentru cadastrarea celor 14 mil. ha de extravilan, arabil plus agricol, se ridică la 415 mil. euro, din care 265 mil. de euro din fonduri europene pe dezvoltare regională și 150 mil. euro de la ANCPI.

Ferma

La Colegiul prefectural de săptămâna trecută s-au manifestat destule nemulţumiri faţă de sumele primite pentru echilibrarea bugetelor. Anul acesta ele au venit prin repartiţie directă de la bugetul naţional şi nu prin bugetul judeţean. Din cele 95 comune argeşene numai 33 sunt pe plus faţă de 2014, restul de 62 sunt la limita supravieţuirii. Primarul Doru Radu, de la Suseni, a ridicat steagul răzvrătirii, evidenţiind faptul că bugetul pentru anul în curs va fi cu vreo 9 miliarde lei vechi mai mic.

corbi

O situaţie similară se regăseşte şi la Corbi, unde proiecţia bugetului pentru 2015, făcută pe baza anunţării sumelor oficiale va suferi o diminuare cu vreo 7-8 miliarde lei. Primarul Virgil Baciu a atras atenţia asupra unei filozofii bugetare care nu este corect fundamentată, câtă vreme s-au luat în calcul şi veniturile ocazionale când, logic ar fi fost să se ia ca bază de calcul cele permanente. Adică, nu şi unele vânzări de terenuri sau redevenţe pentru care contractele pot expira sau orice alte tranzacţii de genul comercializării unor bunuri. O altă sursă de nemulţumire a fost generată de obligaţia formulată pe ton de ultimatum ca primăriile să semneze contractul cu ARA SOFTWARE, prin care se asigură conectarea la sistemul informaţional judeţean, până la data de 1 februarie. În caz contrar riscau  deconectarea.

Primarul Baciu a evidenţiat faptul că se crează astfel o presiune bugetară nejustificată, evidenţiind faptul că anul trecut Primăria Corbi a plătit pentru întreţinerea acestui sistem informaţional aproape 700 milioane lei vechi, în condiţiile în care existau pe piaţă oferte ale unor operatori privaţi de 4-5 ori mai mici. Acestea le sunt interzise însă primăriilor, de parcă nu s-ar fi auzit încă de piaţa concurenţială, în care corectitudinea este dată de acceptarea unor preţuri stabilite pe raportul dintre ofertă şi preţ şi nu pe ochi frumoşi. Protestatarilor li s-a răspuns că va fi organizată o întâlnire în 5 februarie cu un secretar de stat din Ministerul Finanţelor pentru lămurirea unor probleme.

A doua zi, vineri, Virgil Baciu a fost împuternicit de ceilalţi primari să le susţină cauza la întâlnirea cu reprezentanţii Consiliului Judeţean, după discuţiile purtate şi cu cei de la Trezorerie. Iniţial, nemulţumiţii au avansat propunerea ca preţul pentru ARA SOFTWARE să fie comparabil cu cel oferit de ceilalţi operatori privaţi, adică de 1.800 lei + TVA lunar, nu de 4.500 + TVA sau, dacă nu, să se diminueze cu 25% suma anuală de 670 milioane lei vechi. Cum nu s-a ajuns la o înţelegere, acesta a părăsit sala. „Acum solicit un ultim răspuns oficial la propunerile avansate, pentru că nu mai pot crede în promisiuni verbale, fără acoperire, cum că totul se va rezolva prin cine ştie ce rectificări bugetare în vară. Planurile noastre de dezvoltare pentru 2015 sunt date acum peste cap. Dacă nu se schimbă ceva până la şedinţa din 9 februarie, vom avea un buget fundamentat pe date clare de circa 17 miliarde lei vechi, mult mai mic decât cel precedent. Repet: eu cred că legea asta, care mi se pare strâmbă în ceea ce priveşte deciderea valorii surselor de echilibrare a bugetelor, trebuie gândită pe veniturile proprii permanente – taxe şi impozite locale percepute pe terenuri, clădiri, mijloace de transport ş.a.m.d. şi nu pe cele ocazionale, care pot să dispară de la un an la altul, şi care n-ar trebui să fie luate în calcul”. Primarul Baciu a mai spus că nu se aşteaptă la cine ştie ce minuni de la întâlnirea cu secretarul de stat din Ministerul Finanţelor, programată pentru ziua de joi.

ziarul:  http://www.argesexpres.ro/ – Doru Bobi

 

 

Primarul Virgil Baciu: “Dacă nu restaurăm, în 10 ani se va pierde totul”  # În timpul slujbei de Înviere din 1897, peretele vestic al naosului s-a surpat, însă, ca printr-o minune, nimeni n-a fost rănit.

Infiltraţiile din pereţii Mănăstirii rupestre Corbii de Piatră degradează iremediabil, pe zi ce trece, una dintre cele mai vechi picturi rupestre  din România, despre care specialiștii afirmă că datează din secolul al XIV-lea sau chiar de mai devreme.

383902_10150408647218739_663593738_8377484_820365693_n

Mânăstirea, situată în satul Jgheaburi din comuna Corbi, pe malul stâng al Râului Doamnei, la doar 400 de metri de centrul localităţii, este un ansamblu (parțial) rupestru din secolul XIV, reînființat în anul 1512, în perioada domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521).
Lăcaşul de cult este săpat în stâncă  şi are alături trapeza – sala de mese a mănăstirii – un spațiu dăltuit la rândul său în stâncă, despre care se crede că ar fi fost folosit de Neagoe Basarab ca tribunal în aer liber, pentru judecățile publice din acele vremuri.
Bisericuţa rupestră de la Corbii de Piatră se găseşte într-un perete masiv de stâncă, înalt de aproximativ 30 m și lung de 14,5 m şi este atestată documentar  la 23 iunie 1512, dar există informații potrivit  cărora lăcaşul ar fost dăltuit cu mult înainte de această dată.
Mănăstirea are o valoare uriaşă nu numai prin felul în care a fost săpată în stâncă, ci și prin pictura care o împodobește, despre care specialiștii afirmă că este  realizată în cea mai pură tradiție bizantină, datând din secolul al XIV-lea sau chiar mai devreme. Din păcate infiltraţiile au degradat iremediabil mai bine de  jumătate din aceste picturi, însă pentru o parte dintre ele încă se mai poate face ceva.
“Dacă nu restaurăm, în 10 ani se va pierde totul. Doar că restaurarea nu este o treabă care se poate face oricum, ci cu aprobări, specialişti şi finanţare, pentru că vorbim despre un monument istoric” spune Virgil Baciu, primarul Comunei Corbi.
Deocamdată, mănăstirea va fi introdusă, de anul acesta, într-un circuit al lăcaşurilor rupestre din Argeş, alături de mânăstirile Nămăieşti şi Cetăţuia.
Până una-alta, edilul de la Corbi se gândeşte la o soluţie care să oprească infiltraţiile răspunzătoare de degradarea lucrării.
“O astfel de soluţie ar putea fi realizarea unui clopot  suspendat  care să împiedice pătrunderea apei în stâncă”, spune primarul.

corbi

Mănăstirea Corbii de Piatră, unică în România

Sfântul lăcaș, cunoscut în vechime și sub numele de mănăstirea de la Meriș sau mănăstirea Meriș, avea, iniţial,  două altare pe un singur naos, o caracteristică unică la noi în țară. Au fost avansate speculaţii potrivit cărora unul dintre altare ar fi fost catolic.
“Această posibilitate este însă pură fantezie, pentru că nu există dovezi certe în acest sens. Altarele au fost ortodoxe, înrudindu-se topologic cu  lăcaşurile rupestre din Capadocia, arhitectura sa derivând din bisericile sală, cu două altare, dedicate unui hram dublu, aspect ale lumii bizantine din sec. X” mai spune primarul.

306406_10150409645648739_663593738_8380417_1421418883_n

Despre Mânăstirea Corbii de Piatră

Pe 23 iunie 1512, la (re)înființare,  sfântul lăcaș a primit hramul ”Adormirea Maicii Domnului” și a fost închinat domnitorului Neagoe Basarab, de monahia Magdalina – fiică și soție de boier, mătușa voevodului, proprietară ereditară a moșiei de la Corbi – fapt care-l face  mănăstire domnească.
După aproape 400 de ani, în timpul slujbei de Înviere din 1897, peretele vestic al naosului s-a surpat, însă, ca printr-o minune,  nimeni n-a fost rănit.  Enoriaşii  au adus pentru refacerea zidului câţiva meșteri italieni cioplitori în piatră.
Deasupra peretelui vestic al bisericii rupestre este amplasată o cruce de tip latin cu capitel piramidal detașabil de la anul 1761, iar la  280 m de biserică se află piatra și stânca haiducului corbean Zdrelea.

Redeschisă acum 13 ani

Lăcaşul de cult este şi astăzi  funcţional. Mănăstirea a fost redeschisă în 2003,  iar de atunci au fost reluate şi slujbele. (C.S.)

 

Disponibilitatea a peste 260 milioane de euro pentru investiţii în proiecte din domeniul acvaculturii oferă celor cu idei de afaceri şi spirit antreprenorial şansa unică de a înfiinţa ferme cu cheltuieli minime. Studiile de piaţă apreciază că potenţialul de producţie al bazinelor piscicole amenajate sau naturale ar putea fi dublat în condiţiile creşterii exponenţiale a cererii de carne de peşte.

Statisticile arată că producţia anuală de peşte din ape dulci este de aproximativ 7500 de tone, din care mare parte este reprezentată de două specii: crap şi păstrăv.

Pe de altă parte, cererea de carne de crap a ajuns la 4.000 tone pe an, în contextul în care producţia internă nu acoperă decât jumătate din această cantitate. La păstrăv, producţia este de 2.000 tone pe an, pe când consumul a depăşit deja 4.500 tone/an.

Totuşi, ca şi în orice afacere, planificarea perfectă presupune în primul rând şi evaluarea raportului între riscurile şi oportunităţile potenţiale care pot face diferenţa între succes şi eşec.

De ce ar fi piscicultura potrivită pentru mine?

În esenţă, administrarea unei ferme piscicole nu se diferenţiază ca principii manageriale de fermele în care se exploatează bovine, spre exemplu. Fermierul trebuie să identifice din timp orice posibilă problemă, înainte ca aceasta să se transforme în dezastru.

De fapt, în ferma piscicolă activitatea e mai complexă, pentru că, spre deosebire de bovine, peştii nu se văd, iar prevenirea problemelor este esenţială. În fermele de bovine arareori mortalitatea este masală, pe când în piscicultură această situaţie nedorită este, din păcate, mult prea frecventă.

Chiar şi un fermier experimentat trebuie să identifice soluţii optime în situaţii cum ar fi: mortalitatea crescută în perioadele prea calde sau prea reci ale anului; prevenirea bolilor cu impact major; prevenirea inundării dezastruoase a bazinelor; adaptarea nutriţiei în perioadele de creştere a costului furajării; respectarea normelor legale privitoare la protecţia mediului, a calităţii apei în efluenţi, a utilizării în hrană a probioticelor şi antibioticelor.

Ce sistem de creştere să aleg? Ca proaspăt fermier piscicol, principiul de bază în alegerea unuia dintre multiplele sisteme de creştere ar trebui să fie simplitatea şi specularea experienţei celor care şi-au dovedit eficienţa.

Piscicultura în bazine create prin blocarea prin îndiguire a unor cursuri de apă este cea mai puţin costisitoare amenajare şi dă posibilitatea utilizării şi a unor suprafeţe de teren aflate în pantă.

Dezavantajul major se referă la dificultatea golirii şi umplerii bazinului, în special datorită duratei de timp necesară finalizării unui asemenea demers. De asemenea, diminuarea oxigenului dizolvat în zonele cu apă adâncă poate crea, mai ales în anumite perioade ale anului, dificultăţi greu de stăpânit.

Exploatarea peştilor în bazine artificiale special amenajate poate fi uneori lipsită de spectaculozitate, dar acesta poate fi considerat un sistem simplu şi eficient din punct de vedere economic.

Producţia piscicolă în cuşti plutitoare presupune, în primul rând, asigurarea furajului în proporţie de 100% de către fermier. Avantajul sistemului rezidă în posibilitatea exploatării unor bazine de acumulare naturală sau artificială, de regulă cu adâncime mare a apei, din care, recoltarea eficientă a peştilor ar fi altfel imposibilă.

Dezavantajele sistemului se referă la diseminarea necontrolată a bolilor, dar şi la expunerea la alte aspecte nedorite, cum ar fi furtul sau modificarea incontrolabilă a concentraţiei oxigenului.

Un alt sistem, mai puţin întâlnit la noi, este cel în care un curs de apă este dirijat prin canale sau bazine special amenajate. Este un sistem simplu, care necesită o anumită investiţie, dar care nu ridică problema acumulărilor de detritus, a pompării apei şi nici a supravegherii creşterii peştilor.

Totuşi, aplicarea unui asemenea sistem depinde de disponibilitatea unei surse de apă cu un debit suficient de mare şi constant pe toată durata anului, care să aibă şi o temperatură relativ uniformă. Sistemul se aplică mai ales în cultura păstrăvului.

Cele mai costisitoare sisteme sunt cele recirculante, în care apa este în permanenţă reutilizată, graţie filtrării acesteia, atât prin filtre uzuale cât şi prin biofiltre, acestea din urmă fiind importante în stoparea recirculării bacteriilor şi, implicit, în menţinerea stării de sănătate.

Avantajul cel mai important al acestor sisteme este posibilitatea controlului strict al parametrilor cantitativi şi calitativi ai apei, pe toată durata anului. Din păcate, costul de producţie este foarte ridicat, justificându-se cu precădere în unităţi care produc şi distribuie puiet cu o valoare genetică ridicată.

La aceasta se adaugă necesitatea monitorizării permanente şi a asigurării unui service eficient al instalaţiilor.

Cât de importantă este amplasarea fermei? Amplasarea fermei este vitală, dar este legată direct de sursa de apă disponibilă, de debitul şi calitatea acesteia. Tot de importanţă majoră este tipul de sol şi panta terenului, în cazul în care se intenţionează amenajarea prin îndiguiri şi excavaţii.

Un sol nisipos sau pietros determină pierderi de apă în acumulări şi, de aceea, proporţia argilelor în sol ar trebui să depăşească 20%. În cazul bazinelor excavate şi îndiguite pe un teren în pantă, unghiul acesteia nu ar trebui să depăşească valoarea de 5%, în condiţiile în care 0,5% este panta ideală.

Pantele mai mari de 5% sunt propice doar pentru bazinele care se formează ca urmare a blocării unor cursuri de apă. La fel de importantă este şi disponibilitatea drumurilor de acces, fără de care furajarea şi ulterior, livrarea peştilor, este impracticabilă.

Ce specie de peşti ar fi potrivită? Ferma piscicolă trebuie să fie o exploataţie care să genereze profit prin livrarea către piaţă a unui produs vandabil. Din păcate, mulţi fermieri se concentrează excesiv asupra producţiei în sine, neglijând realitatea pieţei, distanţa faţă de procesator sau consumator, sau marketingul în sine al produsului.

În condiţiile noastre, speciile cele mai răspândite sunt crapul indigen şi fitofag, păstrăvul, somnul african, fiecare specie având pretenţii şi necesităţi diferite în exploatare.

De unde procurăm peştii destinaţi populării? Sursa peştilor destinaţi populării – fie că e vorba de puiet sau de reproducători – este vitală pentru reuşita afacerii.

Popularea cu reproducători presupune întotdeauna investiţii mai mari la început, riscul fiind, de asemenea, pe măsură, în lipsa unei experienţe consistente.

Popularea în sine este o acţiune riscantă, indiferent de vârsta peştilor achiziţionaţi, pentru că ar fi de dorit cunoaşterea în prealabil a unor detalii ca: seriozitarea şi profesionalismul furnizorului; distanţa şi condiţiile de transport; starea de sănătate a peştilor în ferma sursă; preţul şi condiţiile de plată.

Unde şi cui vindem producţia obţinută? Entuziasmul excesiv, în lipsa unei analize atente a pieţei locale sau regionale, este una din greşelile frecvente pe care le fac fermierii. Înainte de orice, piscicultorul începător ar trebui să facă o autoevaluare realistă a punctelor tari şi a celor slabe din planul de afaceri, iar o asemenea abordare nu poate să nu ia în calcul următoarele elemente: cine sunt clienţii mei şi de ce ar cumpăra de la mine; care sunt preferinţele cumpărătorului în privinţa dimensiunii, uniformităţii; cine şi unde se află principalii competitori de pe piaţă?

„Plonjaţi” în noua afacere cu entuziasm, dar şi cu precauţie, pentru că dacă un plan de afaceri nu are sens pe „hârtie”, e puţin probabil să aibă sorţi de izbândă în realitate.

Fasolea de grădină se cultivă în sere de multă vreme, în principal de legumicultorii olandezi, englezi şi de cei francezi. La noi în ţară, aceasta se cultivă încă din anul 1973.

• Pregătirea serei pentru cultură. Întrucât perioada de înfiinţare a culturii este cuprinsă între 15 şi 25 ianuarie, putem începe deja pregătirile pentru plantări. Lucrările constau în:

– curăţirea solului de resturile vegetale rămase de la cultura anterioară;
– dezinfecţia solului şi a construcţiei serei;
– administrarea îngrăşămintelor chimice complexe;
– săpatul solului;
– mărunţirea solului cu freza;
– deschiderea rigolelor pentru plantare (semănare).

• Pregătirea răsadurilor. Acestea se produc în sere, în ghivece cu diametrul de 8-10 cm. Amestecul nutritiv va conţine: 40% mraniţă, 30% turbă şi 30% pământ de ţelină. În fiecare ghiveci se pun câte două seminţe, pentru înfiinţarea unui hectar cultură fiind necesară 80-100 kg/ha.

Soiul recomandat este Auria Bacăului, soi cu păstaia galbenă, lată, lungă de 18-20 cm, foarte productiv (25 t/ha păstăi).

• Lucrările de întreţinere se fac imediat după semănat şi constau în:

– reglarea factorilor de microclimat (temperatura până la răsărire 22-24oC, umiditatea 70-75%);
– ciupitul deasupra a 2 frunze adevărate;
– defoliatul (înlăturarea frunzelor îngălbenite şi îmbătrânite).

• Înfiinţarea culturii. Într-o travee se plantează două benzi cu câte două rânduri, după schema 40+30+180+30+40 cm, iar între cuiburi, pe rând, 25 cm.

Plantarea se face manual, fiecărui cuib revenindu-i câte 2 plante. Vârsta răsadului la plantare trebuie să fie de 18-25 zile.

Cultura se poate înfiinţa şi prin semănat direct la cuib, cu câte 2-3 boabe.

• Lucrările de îngrijire constau în completarea golurilor; reglarea regimului de microclimat (asigurarea luminii, a temperaturii şi a umidităţii optime); fertilizarea suplimentară.

O altă lucrare este palisatul, care constă în conducerea plantelor pe verticală cu ajutorul sforilor (o sfoară la 4 plante) care se leagă cu un capăt de sârma de sus, iar jos se lasă liber în apropierea plantelor, care având tulpina volubilă se răsucesc în jurul sforilor, fără intervenţia deosebită a muncitorilor;

În continuare se efectuează ciupitul, de cel puţin 2 ori, la 60-70 cm şi apoi când ajunge la sârma de sus, precum şi defoliatul (eliminarea frunzelor îngălbenite şi îmbătrânite).

• Combaterea bolilor şi a dăunătorilor, prin efectuarea tratamentelor, astfel:

– pentru Antragnoza fasolei se fac tratamente cu: Orthocid, Merpan, Dithane M45 în concentraţie de 0,2%;
– pentru Arsura comună se fac tratamente cu: Oxiclorură de cupru 0,5%.

Dăunătorii întâlniţi în cultura fasolei cultivate în spaţii protejate sunt:

– musculiţa albă de seră, care se combate cu unul din produsele Lanate 0,03%, Aplaud 0,02%;
– păianjenul roşu se combate cu unul din produsele Omite 0,1%, Nisorun 0,03%, Plictran 0,1%.

• Recoltarea se execută manual, când păstăile au ajuns la maturitatea de consum şi când sunt încă fragede. Păstăile se strâng de două ori pe săptămână, pentru a stimula astfel formarea unor noi păstăi, obţinându-se producţii de peste 25-40 t/ha.

Silvica AMBĂRUŞ, SCDL Bacău

Ministrul Agriculturii promite că până la sfârșitul lunii ianuarie 2015 Guvernul va aproba un act normativ care va reglementa acordarea ajutorului național de tranziție (TNA) pentru sectorul zootehnic, pentru bovine, ovine și caprine, iar plata acestora se va realiza în cursul lunii februarie 2015.
images

Pentru crescătorii de bovine subvenția va fi ceva mai mare decât pe 2013, afirmă, optimist Claudiu Frânc, după o întâlnire cu reprezentanții MADR. „Avem 150 milioane de euro, pentru carne și lapte, față de 138 milioane euro anul trecut, iar animale sunt mai puține la plată”, ne-a spus Frânc.

Crescătorii de animale mai pot depune cererile anuale de solicitare a ajutoarelor de stat pentru COP și Registrul Genealogic pentru anul 2015 și în perioada 26 ianuarie – 6 februarie 2015, termenul fiind prevăzut într-un proiect de ordin al MADR, ce modifică HG nr.1179/2014 (M. Of. 967/30 dec. 2014), în care termenul de depunere a cererilor era 15 ianuarie 2015.
Documentul mai prevede că serviciile efectuate se decontează după data publicării numărului de exceptare pe site-ul Comisiei Europene.
Suma alocată pentru plata ajutoarelor de stat în 2015 este de maximum 146,850 mil. lei, din care 44,5 mil. lei pentru taurine, bubaline, porcine și ecvine, respectiv 102,350 mil. lei pentru ovine și caprine.
Sprijinul va fi acordat în continuare doar persoanelor juridice. „Toți care intră în schema de sprijin cuplat și sunt obligați să se înscrie în COP vor fi obligați oricum să se înregistreze ca persoane juridice. 10 capete de vaci ori 250 de euro pe cap sunt numai de aici 2.500 de euro”, consideră Claudiu Frânc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România (FCBR).
Plati_fermieri_simplificate_prin_PAC_2015-2020

Completare la definiția „Registrului Genealogic”
Totodată, prin proiect se completează definiția „registrului genealogic”. Astfel, registru genealogic – conform pct. 48 al art. 2 din Reg.(UE) nr. 702/214 al Comisiei Europene, precum și legislației naționale în vigoare, înseamnă orice inventar, registru, fișier sau suport de stocare a datelor.


Audienta in direct – 12 ian 2015 Part 1 by dxmag



Audienta in direct – 12 ian 2015 Part 2 de dxmag



Audienta in direct – 12 ian 2015 Part 3 de dxmag

« Newer Posts - Older Posts »

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Seo wordpress plugin by www.seowizard.org.