„Cercetările din România – referitoare la clona de prun transgenic C5, numită «HoneySweet», rezistentă la virusul Plum pox – au fost blocate de Ministerul Mediului şi Pădurilor, din cauza reglementărilor existente în Uniunea Europeană“ – a declarat Ioan Zagrai, de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură din Bistrița (SCDP). În opinia sa, reglementările UE reprezintă o consecinţă a politicii care ignoră ştiinţa.
Domnia sa a prezentat lucrarea „Prunul transgenic rezistent la virusul Plum pox – trecut, prezent și perspectivă“, în cadrul simpozionului cu tema „Biotehnologiile agricole în România“. Evenimentul a fost organizat recent de Academia Română și Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“, la Casa Oamenilor de Ştiință din București.
O boală fără leac
Cercetătorul bistrițean afirmă că virusul Plum pox (PPV), care provoacă boala denumită Sharka sau Vărsatul prunului, este cel mai distructiv patogen viral al speciilor pomicole sâmburoase. Afectează în special prunul, specie dominantă în România, dar și piersicul și caisul, iar într-o măsură mai mică, cireșul și vișinul.
Din păcate, nu există tratament curativ pentru combaterea PPV, iar infecția, odată produsă, devine un focar permanent pentru pomii sănătoşi din jur. Virusul este răspândit foarte repede, în mod natural, prin intermediul afidelor virulifere. Provoacă grave pierderi de producţie, uneori chiar până la 100%.
Ingineria genetică, salvatoare
„Ingineria genetică reprezintă o abordare alternativă sau complementară, eficientă, la ameliorarea convenţională pentru obţinerea de soiuri de prun rezistente la PPV“ – a spus Zagrai.
PPV a fost identificat pentru prima oară în Bulgaria, în 1918, iar ulterior s-a răspândit progresiv în Europa și în lume. Costurile globale ale încercărilor de limitare a impactului PPV, la nivel mondial în ultimii 30 de ani, au fost estimate la peste 10 miliarde de euro, la care se adaugă și pierderile de producție.
Astfel s-a ajuns la oportunitatea utilizării tehnicilor ingineriei genetice, în vederea obţinerii de genotipuri de prun rezistente la Plum pox.
Conform celor spuse, utilizarea strategiei de limită de rezistenţă derivată din patogen (RDP) a permis, printr-o colaborare americano-franceză, obținerea mai multor clone transgenice, care conțin gena capsidală a virusului (PPV-CP). Una dintre clone este C5 și a fost patentată ulterior de SUA, sub denumirea de „HoneySweet“. Aceasta a demonstrat un nivel ridicat de rezistență la inoculările artificiale cu PPV, în condiţii de seră.
România, centru endemic al PPV
În România, PPV este răspândit în toate regiunile. O evaluare la nivel național, realizată în ultimii ani în zonele pomicole, a evidențiat o situație extrem de critică și de necontrolat. Incidența medie s-a situat la 69%. De aici rezultă că țara noastră poate fi considerată un focar endemic.
„Testarea rezistenţei prunului transgenic, în condiţii de mare presiune a infecţiei naturale cu PPV în România, s-a realizat la SCDP Bistriţa, în trei grupuri experimentale. Rezultatele au arătat că răspândirea PPV a fost crescătoare, în cele trei loturi experimentale, în perioada 1996-2006. Rata de infecție a ajuns chiar și la 80%, în timp ce niciun pom cu gena C5 nu a fost afectat, dovedind un nivel înalt de rezistență. Rezultate similare au fost obţinute şi la testările din Spania, Polonia şi Cehia“, a declarat cercetătorul.
În cadrul testării prunului transgenic C5 la infecţiile artificiale, rezultatele de la Bistrița au arătat că boala se manifestă numai în zona inoculării, deoarece mecanismul de rezistență genetică inhibă replicarea virală, iar infecția nu devine sistemică. Simptome evidente au putut fi observate numai pe lăstarii crescuți în acea zonă.
Riscuri nejustificate
„Deși avantajele cultivării prunului transgenic sunt incontestabile, au fost invocate totuși două potenţiale riscuri, derivate din prezenţa insertului“ – a afirmat Zagrai.
Primul enunţat este acela că gena capsidală ar putea favoriza apariția unor virusuri recombinate. Acesta a fost subiectul principal al unui proiect finanțat de Uniunea Europeană cu 1,5 milioane de euro, care s-a derulat în Franţa, Spania, Germania, Italia, Slovenia și România, din ianuarie 2003 până în iunie 2006. Rezultate bazate pe teste serologice și moleculare au relevat o frecvenţă similară a tulpinilor virale în prunii convenţionali şi transgenici (sensibili). Acest lucru înseamnă că prunul transgenic nu reprezintă un pericol, iar probabilitatea apariţiei unor tulpini recombinate ale PPV la prunul transgenic C5 este mult mai mică decât în cazul prunului convenţional, întrucât acesta nu s-a infectat în mod natural.
Un alt risc invocat s-a referit la markerul selecționabil NPT II, care determină rezistența la kanamicină și ar putea fi redusă eficiența tratamentului cu acest antibiotic.
Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a precizat însă că gena NPT II are o istorie de 13 ani, ceea ce denotă siguranţa utilizării în culturile destinate consumului, aceasta fiind larg răspândită în natură atât printre microbii umani, cât şi în mediul înconjurător. În concluzie, nu există motive raţionale care să restricţioneze folosirea acestui tip de genă atât în experienţele de câmp, cât şi pentru producţia destinată consumului.
„Rezultatele cercetărilor, timp de peste 15 ani, focalizate pe prunul transgenic C5, au demonstrat că strategia RDP asigură succesul în încercările de a conferi rezistenţă la viroze şi poate fi utilizată ca metodă eficientă de combatere a virusului Plum pox, dar şi că formele transformate (transgenice) nu au efecte adverse asupra mediului. Mai mult, RDP este o strategie deosebit de utilă şi pentru protejarea mediului de urmările abuzului de pesticide folosite în vederea combaterii vectorilor viruliferi, în livezile de pruni convenţionali“, a conchis dr. ing. Ioan Zagrai.
Avantajele prunului „HoneySweet“
– Creşterea cantitativă a producţiei prin eliminarea pierderilor masive cauzate de PPV;
– Creşterea calităţii fructelor prin eliminarea efectelor negative (deformări, necroze, scurgeri de gome, modificări biochimice);
– Imposibilitatea infectării în condiții naturale, prin reducerea și eliminarea presiunii de infecţie;
– Costuri şi poluare reduse, prin eliminarea tratamentelor suplimentare pentru combaterea vectorilor;
– Şansa unui consum de prune cu mai puține reziduuri de insecticide;
– Noi posibilităţi de ameliorare a rezistenţei prin metode convenţionale.
Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2012