Personal nu văd altă concluzie mai potrivită pentru acest final de mandat. Deşi nu am pretenţii de mare orator sau scriitor, am să încerc să sintetizez câteva din problemele cu care m-am confruntat direct alături de ceilalţi aleşi local. Acum patru ani am intrat în competiţia electorală animat de dorinţa de a da un alt curs al lucrurilor în localitatea natală. Consideram că am rămas mult în urma altora şi mă temeam că orice întârziere va face imposibilă recuperarea decalajelor. Ştiam că nu-mi va fi uşor şi am avut de furcă inclusiv cu familia şi prietenii care mă sfătuiau să-mi văd de treburile mele şi să nu-mi bag gâtul în jugul dracului – cum plastic se exprima un amic. Mi-am argumentat poziţia şi am candidat, reuşind să conving cetăţenii din Corbi să-mi acorde încrederea. Am început prin repararea drumurilor de câmp şi am depus eforturi considerabile pentru continuarea şi finalizarea proiectului de alimentare cu apă, care era blocat la acel moment. Nu l-am omis nici pe cel privind infrastructura rutieră locală. Nu vreau să fac acum un bilanţ triumfalist, pentru că dvs., cei care citiţi aceste rânduri, ştiţi mai bine ceea ce s-a făcut şi ceea ce nu am reuşit să ducem la finalizare. Am rămas poate datori cu îndeplinirea unor speranţe şi cei care au făcut promisiuni fără acoperire vor fi taxaţi la vot. De fapt, cu toţii vom fi la judecata oamenilor, care ne vor acorda sau nu încrederea de a continua ceea ce am început. Aşa este normal şi aşa trebuie să funcţioneze democraţia. Iar dacă vrem normalitate, trebuie să ne supunem voinţei exprimate de electorat prin vot. Majoritatea decide şi minoritatea trebuie să se supună – aceasta este regula esenţială a jocului.
În aceşti primi patru ani în care am fost primar am descoperit, la început cu stupoare, că eforturile depuse pentru a face bine oamenilor lângă care trăieşti pot fi minate tocmai de cine nu te-ai aştepta. Şi fac trimitere direct către birocraţia în care lucrează instituţiile statului. Au fost momente în care eram pe cale să renunţ, dar am reuşit să depăşesc slăbiciunea de o clipă. Mărturisesc că mi-am pierdut prieteni şi mi-am câştigat duşmani pentru că n-am acceptat jocurile unora sau altora. Chiar dacă m-au făcut să sufăr prin acţiunile lor ulterioare, nu regret că nu le-am făcut pe plac. Şi-i asigur pe toţi cei care vor veni la mine că-i voi sprijini în tot ceea ce este legal, dar nu mai mult. Mărturisesc că am descoperit laturi nebănuite ale naturii umane în aceşti patru ani. Dar, ca şi alţi colegi primari am descoperit ce greu e să te descurci prin hăţişurile şi capcanele birocraţiei. Sunt legi care se bat cap în cap, aşa cum a fost până de curând Codul fiscal, care aproape ne-a băgat în spital şi pe noi, cei care lucrăm în administraţia publică locală, dar şi pe cetăţenii puşi în imposibilitate de a achita anumite taxe aberant stabilite. Din fericire, tocmai am aflat că vor interveni clarificări şi modificări absolut necesare, pe care noi le-am cerut insistent. Cetăţenii din Corbi trebuie să ştie că noi, aleşii lor, am menţinut la limita inferioară permisă de lege taxele şi impozitele locale. Ele alcătuiesc veniturile proprii ale comunităţii şi interesul general este să fie stabilite la cote rezonabile, care să permită încasarea şi să nu existe diferenţe mari sau imposibil de acoperit între sumele prevăzute şi cele efectiv colectate. Grija pentru veniturile proprii trebuie să fie permanentă, cu atât mai mult cu cât probabil că la ora actuală nu există localitate în România care să dispună de buget anual pe măsura nevoilor. Noi, primăria şi legislativul local, ne-am străduit şi consider că am reuşit să asigurăm un echilibru între secţiunile de funcţionare şi dezvoltare din buget, în ciuda greutăţilor cu care ne-am confruntat în acest mandat. Argumentul meu de susţinere ţine de ceea ce s-a făcut efectiv din vara lui 2012 până în prezent.
Înainte de a încheia, ţin să le mulţumesc tuturor consilierilor locali pentru modul în care am colaborat, pentru că fără înţelegerea dumnealor, nu făceam mare lucru. Toţi ne-am străduit să realizăm ceva pentru comună, am avut uneori opinii uneori divergente, dar eu nu pot gândi decât că acestea au fost generate de modul diferit în care vedeam rezolvarea problemelor. Repet: ne-am făcut fiecare datoria cum am ştiut şi cum am putut mai bine!
Virgil Baciu, primar